Filmul „Poziţia copilului” este unul complex, care îmbină observaţia socială, a realităţilor din România de astăzi, cu analiza relaţiilor dintr-o familie, ce poate fi de oriunde din lume.

„Filmul meu e o analiză a unei familii nevrotice, în care situaţia nu este prezentată în alb şi negru”, a declarat Călin Netzer la conferinţa de presă care a urmat vizionării peliculei premiate cu „Ursul de Aur” la Berlin. Din punctul lui de vedere, acesta e cel mai important aspect al filmului, pentru că e vorba de povestea lui personală, a relaţiei cu mama sa. Din fericire, lungmetrajul nu este numai despre aceasta. Are şi analiză psihologică a raporturilor interumane, are şi dramatism, are şi observaţie socială. Totul, pus în pagină nuanţat, cu fineţe şi fără caricaturizări sau înnegriri forţate. Şi, în plus, beneficiind de un joc actoricesc de zile mari (şi aici nu vorbim numai de Luminiţa Ghoerghiu, protagonista filmului, ci de toţi ceilalţi din distribuţie, oricât de mic ar fi rolul lor).

Averi şi probleme personale

După cum probabil ştiţi, în film este vorba despre o familie de oameni bogaţi din România de astăzi, oameni care locuiesc în penthouse şi conduc maşini scumpe. Tatăl (Florin Zamfirescu) - medic, mama (Luminiţa Gheorghiu) - arhitectă, iar copilul (Bogdan Dumitrache) - beneficiar al averii şi al relaţiilor părinţilor săi. Copilul, care e de fapt bărbat în toată firea, a fost crescut în puf de mamă, care-i zice în continuare „Cuculeţ”. Dacă ar fi să-l caracterizezi la prima vedere, este infantil şi iresponsabil. În acelaşi timp, are tot felul de revolte faţă de tutela părintească şi încearcă să scape de statutul de „băiatul mamii”. Cele două mişcări ale personajului - de acceptare a beneficiilor de pe urma poziţiei părinţilor şi de revoltă faţă de aceştia - sunt cu atât mai vizibile într-o situaţie-limită, când el omoară un copil cu maşina. Într-o as