Gestionat asa cum trebuie, momentul integrarii in Uniunea Europeana poate reprezenta un punct decisiv in confruntarea politica dintre partidele romanesti PNL si PD nu se mai plac aproape deloc. De luni bune, intre cele doua principale partide de la putere a intrat dihonia. Lupta se da intre palate, intre staff-urile celor doua formatiuni, intre reprezentantii din teritoriu ai celor doua tabere. Fiecare vede in celalalt nu un partener de guvernare, ci un adversar politic, un obstacol in calea dorintelor de marire. Conflictul a atins apogeul cind un pamflet despre Basescu, scris si citit de Mircea Dinescu la o reuniune a PNL, i-a facut pe liberali sa rida cu gurile pina la urechi de seful statului. Afrontul i-a revoltat pe democrati la culme. Nu este o intimplare faptul ca neintelegerile dintre PNL si PD au devenit tot mai numeroase si mai severe pe masura ce Romania s-a apropiat de momentul 16 mai - ziua raportului de tara elaborat de Comisia Europeana. Semnalele primite de la oficialii europeni sint pozitive. In pofida criticilor care sanctioneaza numeroase ramineri in urma, la mai toate capitolele, Romania va fi primita, cel mai probabil, in Uniunea Europeana, potrivit calendarului stabilit initial. Exista posibilitatea ca decizia finala privind aderarea sa fie mutata spre luna octombrie, la urmatorul raport, dar aceasta aminare va inseamna doar o mustruluiala amicala din partea oficialilor europeni. Prin urmare, data de 1 ianuarie 2007 va reprezenta, cu adevarat, sfirsitul tranzitiei romanesti. Din 1990 si pina astazi, acesta a fost proiectul cel mare al Romaniei: reintoarcerea in Europa. Fara a se fi bucurat de girul intregii societatii si, cu atit mai putin, de eforturile tuturor romanilor (nici macar clasa politica nu a aderat in totalitate la aceasta idee), proiectul de integrare a reprezentat totusi motorul societatii postdecembriste. Dupa 16 ani s-a ajuns la