BUCUREŞTI, ROMÅNIA, UNIUNEA EUROPEANÅ, ANUL 2008
Mai multe ciori ca-n Bucureşti/ În toată lumea nu-gă-seşti! Şi ce dacă n-avem Piaţă ca San Marco, să dăm de mâncare la porumbei? Avem ciori! Şi excrementele lor stratificate. Halal capitală europeană! Şi excelent simbol pentru noi: Cioara!
Bucureşti, România, Europa, 2008. Ne-au cucerit ciorile! Tragem această concluzie numai dacă mergem liniştiţi pe stradă şi privim în jur. Ne convine sau nu, trebuie să le suportăm zilnic jegul, mirosul emanat de excremente şi "muzica" jeluitoare care ne violează auzul. Înainte le puteam împuşca şi se mai împuţinau. Acum trebuie să convieţuim.
N-avem Piaţă ca San Marco, să dăm grăunţe la porumbei, în schimb avem milioane de ciori care ne croncăne zilnic, ne-ntunecă cerul deasupra capului şi ne albesc asfaltul. Nu în sensul că-l curăţă, ci în sensul că se uşurează pe noi în rafale. La propriu! Pe lângă asta, e o reală plăcere să te trezească-n fiecare dimineaţă-pe-răcoare croncănitul multiplu de cioară. Înmulţit cu vreo zece mii de bucăţi numai pe lângă casă şi luând în calcul capacitatea lor de reproducere, ne putem da cu părerea că peste câţiva ani ne vor tolera ele pe noi. Sau nu. Până atunci nu ne rămâne decât să cerşim mila autorităţilor. Dar nici ele, autorităţile, nu prea ştiu ce să facă. Dacă lumea se mai plânge prin Europa că porumbeii poluează, oare ciorile noastre ce fac? Poate-or face bine, pentru că la noi nu se plânge nimeni.
RIDICATUL DIN UMERI. La telefon mi-a răspuns o doamnă foarte relaxată de la Biroul de Presă al Primăriei Capitalei: "Nu ştiu nimic, dragă, de vreo acţiune cu ciori la Capitală. Ştiu că a fost ceva prin ţară anii trecuţi, că au venit vânători profesionişti şi au tras, dar mai mult ca să le sperie, nu să le omoare. Dar în Bucureşti nu-mi amintesc să fi fost ceva. Acum în nici un caz nu