Revizuirea se transformă încet, dar sigur în scrierea unei noi Constituţii.

Anul trecut, probabil că nici cei mai pe­simişti simpatizanţi ai USL nu ar fi crezut că în 2013, după 13 luni de la preluarea puterii, guvernarea USL va fi caracterizată tot de improvizaţie şi lipsă de direcţie clară. O culme a improvizaţiei a fost atinsă chiar săptămâna trecută, atunci când cota unică a fost pur şi simplu des­fi­in­ţată prin OUG nr. 55, or­donanţă publicată în Mo­nitorul Oficial. Deşi sem­nată de primul ministru, acesta pare senin şi fără vi­nă, dacă iniţial anunţa „sancţiuni aspre“ pentru vinovaţi, acum găseşte vinovăţii sistemice, încercând astfel să-şi întărească leadership-ul tocmai prin fuga de răs­pundere.

Exemplele consecinţei lipsei de direcţie se văd şi ele în multe domenii, dar devin tragicomice atunci când vorbim despre re­vizuirea Constituţiei. Deschiderea aces­tui proces, fără a avea unul sau câteva scopuri clare la care să se limiteze, a dus deja la scă­parea de sub control a întregii acţiuni. Totul pare că poate fi schimbat, iar când se ajunge prea departe majoritatea repre­zentanților USL (căci ceilalţi sunt ţinuţi drept decor, ca şi Forumul Constituţional) apar şi ei într-o lumină ridicolă, co­rec­tându-şi azi votul de ieri şi neştiind dacă mâine nu se va mai vota o dată asupra aceluiaşi subiect. Practic, Constituţia de­vine rezultatul unei negocieri permanente între PSD şi PNL, dar nu este clar dacă măcar fiecare dintre aceste partide ştie ce vrea. Este însă evident că USL nu (mai) ştie ce vrea, având o existenţă pulsatorie, cele două partide componente trecând ra­pid de la criticarea dură a partenerului de guvernare la cârdăşia cu acesta în acte abuzive. Trei dintre ele sunt direct legate de modificarea Constituţiei. Primul este ace­la al ignorării referendumului din 2009, ceea ce a şi permis reactivarea pre­şedintelui Traian Băsescu prin