La începutul anilor '90, cunoscutul istoric Florin Constantiniu, cu care eram coleg în cadrul Institutului de Istorie "N.Iorga" - domnia-sa un nume de mult consacrat, eu un debutant în breasla instituţionalizată -, mi-a oferit o copie - remarcabil realizată, colorată de mână - a unui arbore genealogic al familiei Şoarec din Piatra Neamţ.

Rugămintea îi era - cu un zâmbet pe buze - să-i găsesc o cât de mică ascendenţă voievodală. De fapt, cunoscându-mi apetitul pentru genealogii, voia să răspundă acesteia cu bunăvoinţă. Cotrobăind deunăzi prin propria arhivă am regăsit cu plăcere arborele - datat 1904 - şi am încercat să reînnod firul unei curiozităţi de acum deja câţiva ani.

Istoricul mi-a semnalat faptul că scriitorul Calistrat Hogaş dedicase Şoricenilor o schiţă ce intrase la un moment dat şi în manualul de literatură română. Este vorba de Musteţile şi politica, evocare cu haz a alegerii deputatului liberal la colegiul III de Piatra Neamţ, Constantin Şoarec. Hogaş mizase desigur pe sonoritatea numelui, dar şi pe faptul că Şoricenii dăduseră Pietrei mai multe figuri politice. "Mare luptă electorală la colegiul al treilea de Neamţ. Noi, adică o mână de băieţi cu capul aprins, alcătuită din: Adamescu, Văleanu, Negrea, Cantimir, Şoriceni şi alţii, între care şi eu, sprijineam la deputăţie pe Cost. Şoarec, mare comerciant de cherestea, om de treabă, râdicat din popor prin sine însuşi; iar guvernul, fiindcă era vorba de colegiul al treilea, cea mai mare minciună politică a vremurilor de atunci, hotărâse candidatura oficială a lui Şt. Vârgolici de la Iaşi" (Calistrat Hogaş, Amintiri, Proză II, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1967, colecţia B.P.T., pp. 268). Ştefan Vârgolici a fost întâiul român care a studiat la Ecole Normale Supérieure din Paris şi rememorările lui Hogaş nu îi diminuează meritele stabilite de istoriografia literară.

Şoricen