in ce mă priveşte
n-am decât să mor de foame
intr-o fântână seacă din Balcani -
dacă la atât m-a dus capul.
n-am decât să mă cutremur de plâns la trompetă
singur cu cocoşul de tablă de pe casă
noaptea in lumina lunii
doar-doar
va dispărea viziunea
unei găleţi coborând in fântână
plină cu ochi omeneşti
zbieretele plozilor de lapte pironiţi de zidul coşcovit
pieile jupuiţilor de vii atârnând la uscat pe crengile duzilor.
ăsta nu e poem.
e o trapă deschisă
prin care intru-n pământ de ruşine de frică
mă fac mic-mic
de specie mă dezic.
e o fântână seacă din Balcani
am căzut in ea ca prostu cu trompeta regimentului
şi-acum că armele tac
stau şi cânt la trompetă.
nu mai bocesc.
nu mai urlu.
deasupra cerul cu stele plin cu ochi omeneşti
o stafie albă pe deal in sus
hăt departe pe casă
cocoşul de tablă scârţâie şi nici nu-i pasă
atât de plat
de tăcut.
in ce mă priveşte
n-am decât să mor de foame
intr-o fântână seacă din Balcani -
dacă la atât m-a dus capul.
n-am decât să mă cutremur de plâns la trompetă
singur cu cocoşul de tablă de pe casă
noaptea in lumina lunii
doar-doar
va dispărea viziunea
unei găleţi coborând in fântână
plină cu ochi omeneşti
zbieretele plozilor de lapte pironiţi de zidul coşcovit
pieile jupuiţilor de vii atârnând la uscat pe crengile duzilor.
ăsta nu e poem.
e o trapă deschisă
prin care intru-n pământ de ruşine de frică
mă fac mic-mic
de specie mă dezic.
e o fântână seacă din Balcani
am căzut in ea ca prostu cu trompeta regimentului
şi-acum că armele tac
stau şi cânt la trompetă.
nu mai bocesc.
nu mai urlu.
deasupra cerul cu stele plin cu ochi ome