Konya, bătrânul oraş turcesc ce a supravieţuit istoriei, este astăzi un loc vizitat de turiştii din întreaga lume în special datorită dervişilor rotitori (sau mevlevi, cum sunt numiţi prin părţile Anatoliei). În secolul al XIII-lea, poetul persan Rumi a înfiinţat un ordin religios - apropiat de sufism -, în care dansul mistic, ce presupune o năucitoare rotire, simbolizează de fapt drumul pe care pornesc oamenii către perfecţiune, către adevăr.

Conform ritualului, mevlevii poartă haine foarte largi la poale, de culoare albă, iar capul le este acoperit cu o căciulă din păr de cămilă. În timpul dansului, mâinile sunt ţinute lateral, astfel încât cea dreaptă să se îndrepte spre Dumnezeu, iar cea stângă (către care privirea este pironită) să fie orientată spre pământ. În ritmul tobelor, mevlevii se apropie astfel, simbolic, din ce în ce mai mult de Dumnezeu. Astăzi, dansul lor a devenit lumesc, turiştii putându-l admira în spectacolele organizate în restaurante sau hoteluri, sau sunt parte integrantă a unui muzeu al dervişilor.

Preparate pentru suflet

Ordinul dervişilor rotitori este faimos nu numai datorită dansului, dar şi a modalităţii aparte prin care obişnuiau să-şi prepare bucatele. Ele erau încărcate cu o mare putere spirituală ce putea purifica sufletul, şi nu întâmplător mevlevii şopteau rugăciuni în timp ce preparau mâncărurile.

În Konya foarte populare sunt cele din carne de miel, mere, gutui sau smochine. Un astfel de preparat, numit Kuzu ve Ayva Yahnisi (Mâncare de miel cu gutui şi scorţişoară), se află şi în meniurile restaurantelor. Se foloseşte cam un kilogram de carne de miel cu tot cu oase, care se taie în cuburi mai mari. Într-o tigaie se încinge unt şi se prăjesc bucăţile de carne, apoi se scot. În aceeaşi tigaie se pun zece cepe eşalotă descojite, iar când au început să se înmoaie se presară o linguriţă de