Ultrajul si abuzul in serviciu sunt doua infractiuni care se intersecteaza intr-un anumit punct: de cele mai multe ori, partile implicate in astfel de cazuri sunt politisti si civili care au comis acte de violenta unii asupra altora. Dar, in timp ce persoanele care agreseaza politisti ajung imediat dupa gratii, purtatorii de uniforma sunt scarpinati gingas dupa ureche cat timp dureaza ancheta si, fara probe beton, desi se stie ca sunt de cele mai multe ori violenti, scapa. Isi vad mai departe de treburi si, din cand in cand, mai baga pe cate unul in spital, stiind dinainte ca nu patesc nimic.
Nu sunt putine situatiile in care subofiterii sau ofiterii de Politie sunt agresati in timpul serviciului. Si cum se ajunge in astfel de situatii? Pentru ca, de obicei, nu stiu sa poarte o discutie civilizata, ajung sa-l enerveze atat de mult pe interlocutor, incat acesta nu mai reuseste sa aiba control asupra actiunilor sale. S-au intamplat astfel de cazuri, dar agresorul a fost sanctionat drastic. "Victima" nu a patit nimic desi, logic, ar fi trebuit luata la intrebari. De cealalta parte, purtarea abuziva; pentru a fi dovedita, trebuie un milion de probe si sute de martori. Procurorii militari ezita de zeci de ori inainte de a emite un mandat de arestare pe numele unui politist (in timp ce procurorii civili semneaza hartiile care iau libertatea unui om fara sa stea prea mult pe ganduri). Intre aceste doua infractiuni sunt multe asemanari. Unul dintre ele consta in aceea ca ambele sunt acte de violenta. In primul caz, ultrajul, victima este un biet "mielusel nestiutor": politistul, care, saracul, nu se poate apara singur. In al doilea caz, purtarea abuziva, civilul plin de muschi, care de obicei ia bataie la gramada, de la unul, doi sau chiar mai multi politisti odata. Si totusi, la pedeapsa, diferentele sunt insemnate. In timp ce ultrajul este pedepsit cu zece ani