Parcă mai mult ca în alţi ani editurile noastre au reuşit să prefire pe sub ochii iubitorilor de lectură întregul glob. Şi se accentuează impresia de fluidizare a graniţelor între marile zone culturale, între ficţiune şi confesiune, între experiment riscant şi reţeta sigură a succesului, între valoarea consacrată de mari premii şi surpriza cărţii frumoase, care cucereşte prin poveste ori personaj.
... descoperiri vin dinspre Orient
Dacă în anii trecuţi, Orientul ne cucerise prin scriitorii japonezi (ca Yasunari Kawabata, Shusaku Endo, Haruki Murakami) şi cei veniţi din spaţiul Indiei şi al Pakistanului (vedeta inconstestabilă fiind Salman Rushdie), anul 2008 ne aduce revelaţia Chinei cu o literatură pe care o bănuiam plină de comori, mai ales ştiind câte ceva despre vechimea civilizaţiei şi tradiţia cărturărească, despre istoria ei recentă şi expansiunea formidabilă la care asistăm.
Cred că marele autor străin al acestui an vine din China. Văzusem, în urmă cu 20 de ani, filmul Sorgul roşu, câştigător al premiului Ursul de aur la Festivalul de la Berlin, aducând şocul unei lumi de o vitalitate înspăimântătoare şi al unor cutume şi rânduieli ce atestau un fond ancenstral inepuizabil. Ţin minte şi acum scena iniţială: palanchinul miresei plimbat dintr-un sat în altul, lanul de sorg ce legăna şi lega destinele unei familii, răsucite în fel şi chip de sminteala istoriei. Constat acum, când romanul a apărut în limba română, că filmul se baza pe doar primele două capitole ale romanului!
Cititorul român va resimţi un şoc mai puternic decât cel provocat de Gabriel García Márquez cu Un veac de singurătate: povestea unei familii urmărită pe parcursul unei jumătăţi de secol în care trei generaţii au de înfruntat alte şi alte orori: clanul sorgului roşu are drept cuplu originar pe tânăra Dai Fenglian şi iubitul ei, comand
