Pasionat de istorie încă din adolescenţă, arheologul a făcut numeroase descoperiri, printre acestea numărându-se bijuterii antice sau morminte getice.
Încă din liceu, Dragoş Alexandru Măndescu, a fost sigur că vrea să urmeze carieră în istorie. A urmat aceeaşi faultate şi s-a îndreptat spre arheologie de dragul profesorului Mircea Babeş, al cărui stil de a preda l-a atras foarte mult. Dascălul îl încuraja pe tânărul student adeseori şi îl lua pe şantier, să asiste la săpăturile arheologice. Aşa a început cariera arheologului, acesta dorindu-şi mai mult decât o simplă diplomă.
“Când am fost la primul sit arheologic a fost ceva splendid. Am fost la Târgşorul Vechi, o fostă curte domnească din timpul lui Brâncoveanu. Este o necropolă, un cimitir din timpul migraţiilor, un castru roman, sunt şi biserici medievale.Acolo am văzut ce înseamnă arheologie de teren, săpături, documentare, înregistrarea datelor”, îşi aminteşte doctorul în arheologie.
Fiecare piatră găsită, o bucurie
Dragoş Măndescu recunoaşte că nu a descoperit mare lucru atunci, dar profesorul îl motiva şi îl lăuda pentru fiecare piatră scoasă la iveală din negura timpului, aşa că şi-a dorit să devină arheolog. “Eram în anul I şi eram foarte entuziasmaţi,mare lucru n-am găsit atunci, dar profesorul ne încuraja şi ne lăuda. Am descoperit un pavaj din epoca lui Brâncoveanu, de secolul XVIII, din bolovani de râu. Chiar în ziua când am scos pavajul şi am plecat acasă am descoperit sub el două morminte gotice din perioada migraţiilor, secolul IV şi a trebuit să plecăm pentru că ni se terminase stagiul. Le-am văzut apoi în laborator la Bucureşti”, spune acesta.
Săpăturile în siturile arheologice nu sunt o muncă uşoară. Oamenii de ştiinţă sunt nevoiţi să îndure temperaturi de 40 de grade zile întregi la rând, praf, trebuie să fie foarte atenţi cu materialele. Cu toate acestea,