O prima regula de fier: Invinuirile se transmit prin presa, cu ajutorul unor "surse judiciare", carora li se "fura", cu voia lor, din fisete, informatii confidentiale si care, ulterior, pot fi, eventual, comunicate si invinuitilor. Dupa 500 de zile de campanie destoinica, lupta romaneasca impotriva coruptiei romanesti tinde sa devina un fenomen cu acte in regula. Altfel spus, suntem astazi capabili sa-i discernem regulile, fiziologia, principiile de baza, suntem in stare sa descriem caracteristicile care o fac "un ceva" unic in tot orizontul lumii civilizate. Putem scrie un tratat stiintific de anticoruptie oranj. Spatiul fatalmente limitat al acestor comentarii ma obliga la un rezumat succint, dar eu sper ca randurile de mai jos vor starni pofta cercetatorilor si ca tratatul insusi nu va ramane multa vreme nescris.
O prima regula de fier: Invinuirile se transmit prin presa, cu ajutorul unor "surse judiciare", carora li se "fura", cu voia lor, din fisete, informatii confidentiale si care, ulterior, pot fi, eventual, comunicate si invinuitilor.
A doua regula: Numarul descinderilor televizate ale procurorilor anticoruptie trebuie sa fie de 3,14 ori mai mare decat numarul paginilor din dosarul astfel cercetat. Numarul ziaristilor aflati, intamplator, la fiecare descindere trebuie sa fie cel putin egal cu numarul de procurori care descind.
Regula trei: In toate cazurile de mare coruptie care definesc "sistemul ticalosit", obiectul cercetarilor trebuie sa fie simplu, sa faca parte din viata de fiecare zi, sa fie usor de inteles pentru oricine. Geamuri, sacose cu mancare, dusumele, chiuvete, pusti de vanatoare de cateva sute de euro bucata. Se vor evita obiectele complexe, complicate, inutile, de tipul vilelor aflate odinioara in fondul locativ al primariei, caselor parintesti cu paternitate confuza, afacerilor cu reasfaltarea strazilor abia asfaltat