Barcelona sfârşitului de secol XIX e un oraş care vibrează. Într-o creştere economică fabuloasă, capitala catalană uimeşte lumea prin tendinţele artistice revoluţionare (ea însăşi o operă de artă) şi devine locul în care trebuie să fii; centrul mişcării moderniste. În aceşti ani de efervescenţă, de „bohemia a la francesa” (Parisul era, evident, un model), îşi deschide porţile, pe strada Montsió, la nr. 3, restaurantul „Els Quatre Gats” („Cele patru pisici”, în catalană”), care devine locul de întâlnire al unei generaţii de artişti irepetabili; şi care găzduieşte şi prima expoziţie a foarte tânărului pe-atunci Pablo Picasso. Iar Picasso desenează coperta meniului pentru „Els Quatre Gats”, una dintre puţinele sale lucrări cu caracter publicitar... Povestea începe la Paris – unde altundeva? – cu Pere Romeu, un catalan care lucrează la faimosul cabaret „Le Chat Noir” din cartierul Montmartre. După anii parizieni, Romeu e doldora de planuri şi – în Barcelona de astă dată – împărtăşeşte tinerilor săi prieteni artişti, pictorul Ramón Casas, scriitorul şi pictorul Santiago Rusinõl, pictorul şi criticul de artă Miquel Utrillo, gândul de a deschide un local (cafenea, cabaret, bar, restaurant, hostal – toate într-una), care să respire aer boem şi parfumat şi să adune avangarda artei catalane, pictori, muzicieni, poeţi şi arhitecţi. Rusinõl, se zice, ar fi comentat: doar „els quatre gats” vor frecventa restaurantul ăsta; „els quatre gats”, adică „puţini”, „câţiva”, în argoul catalan. Aşa că numele tavernei – care intră în peisajul Barcelonei la 12 iunie 1897 – se poate să se fi născut tocmai din teama că doar „patru pisici” o să-i treacă pragul; după cum se poate ca Pere Romeu să-i fi ales denumirea cu gândul la „Pisica neagră”, cabaretul din Paris. După alţii, pisoii din denumire sunt, pur şi simplu, Romeu, Casas (principalul finanţator), Utrillo şi Rusinõl... Pentru ochi