Elena Lobonţ are 69 de ani şi locuieşte singură într-o baracă din zona industrialaă de peste 20 de ani. Bătrâna trăieşte singură în sărăcie deşi are patru copii. Aceştia refuză să o viziteze sau să o ajute cu bani. Elena Lobonţ, o bătrână în vârstă de 69 de ani, locuieşte într-un loc ce pare uman doar prin faptul că în jurul lui sunt adunate câteva lemne, un rând de rufe puse la uscat, doi câini şi o pisică. Nu are curent electric şi nici apă. Singurul confort îl reprezintă un pat improvizat şi o sobă. Dacă îţi roteşti privire prin încăpere, nu ai prea multe de inventariat: nişte saci cu haine, un fierăstrău agăţat de perete, câteva icoane, o carte religioasă veche, un felinar, un morman de vase aflate în dezordine şi o sticlă de ulei pe jumătate goală.   

A locuit cu un epileptic olog

Femeia locuieşte de peste 20 de ani într-o baracă din zona industrială, în vecinătatea fabricilor şi a căii ferate. A fost lăsată aici de către directorul unei fabrici din apropiere. De vreo doi ani, Elena este complet singură. Pavel, bărbatul cu care a trăit aproape două decenii s-a stins din viaţă. Bărbatul a făcut puşcărie, suferea de epilepsie şi îi lipseau ambele picioare. Dar femeia l-a îngrijit până la sfârşit pentru că, spune ea, i-a fost milă de el. Şi tot ea l-a îngropat. „Numai eu ştiu câte am tras până l-am înmormantat. Nu m-a ajutat nimeni cu nimic”, îşi aminteşte ea.

Îşi împarte mâncarea cu animalele

Elena Lobonţ a venit la Bistriţa din Târgu Mureş. Spune că are o pensie de 300 de lei care nu îi ajung nici de mâncarea pe care o împarte cu cei doi câini şi cu pisica ei. „Atât i-a fost de foame azi dimineaţă... Am mai avut o bucată de brânză şi i-am dat-o lui, n-am mâncat-o eu. N-am mâncat încă nimic azi”, oftează bătrâna, în timp ce pisica ronţăie câteva resturi. Când vine vorba despre copiii ei, femeia lăcrimeaz