"Mofturi 1900" al lui Jean Georgescu are meritul de a fi adus mai aproape de noi lumea pe care Ion Luca Caragiale a văzut-o cu ochii lui şi pe care a reuşit să o redea cu atâta acurateţe şi dibăcie. La o sută de ani şi încă ceva peste, nu şi-a pierdut din prospeţime şi actualitate. O lume populată de figuri pitoreşti şi caraghioase, care ne-au adus zâmbetul pe buze şi ne-au pus pe gânduri.

Pentru că nu am putut să tratăm aşa film cu refuz, am avut puţintică răbdare şi am descoperit că Jean Georgescu a legat scrierile lui Caragiale în jurul berăriei, locul unde Lache, Mache şi tot felul de Mitici croşetau, descoseau şi înşirau evenimentele cu sau fără însemnătate. Bun cunoscător al lumii lui Caragiale, regizorul şi scenaristul Jean Georgescu a deschis ochii în februarie 1901, deci pe vremea "Mofturilor" cărora le-a dat viaţă pe ecran. Jean Georgescu a reuşit să înfăţişeze lumea pe care Caragiale a descris-o atât de bine încât a devenit un critic al oricărei societăţi, plecând de la oamenii vremii lui. Personajele sale sunt atât de degenerate, încât nu lasă omenirii nici o speranţă. "De vreme ce avem un cap, la ce ne-ar mai sluji inteligenţa", se întreba ironic Caragiale. Jean Georgescu scria la rându-i: "Caragiale este alfa şi omega spiritului comic şi satiric al acestei naţiuni". "Mofturile" lui Caragiale s-au filmat "întâiaşi dată pentru prima oară" în 1964, în studiourile de la Buftea. Şapte schiţe ale lui Caragiale, cât mai reprezentative şi mai spumoase din punctul de vedere al dialogurilor, au fost alese de Jean Georgescu special pentru turnarea acestui film, "Diplomaţie", "Bubico", "Amici", "O lacună", "CFR", "Situaţiunea", "Conferinţă". Regizorul spunea nu o dată că toată grija lui este să facă un film bun. Din fericire pentru noi, filmele sale au fost excepţionale. Valoarea artistică a unui film ţine de măiestria acestui artist din spatele ca