După mirajul BRIC, mulți dintre producătorii de mașini, componente, electronice și electrocasnice au găsit o altă zonă de interes: Indonezia. Cu un PIB care, până în 2030, ar putea deveni mai mare decât al Germaniei o clasă de mijloc în plin avânt și cu investiții străine directe estimate la 25 ml. Euro, arhipelagul atrage ca un magnet.
Cu o suprafață de opt ori mai mare decât a României și cu aproape 238 de milioane de locuitori - locul patru după China, India și Statele Unite – Indonezia are toate atuurile necesare pentru a fi privită ca o mină de aur. În 2012, piaţa indonezană de automobile a crescut, în ciuda crizei mondiale, cu circa 25%, până la 1,11 milioane de vehicule. De asemenea, producția de vehicule s-a majorat cu 27,1% până la 1,06 milioane de unități. Aceste cifre impresionante pentru un stat care, până nu demult, era privit doar ca o superbă destinație turistică, au atras o mulțime de investitori din industria auto. Toyota, liderul pieței autoturismelor din arhipelag, a anunțat că în următorii cinci ani va investi peste 1 miliard de euro, iar Suzuki dezvoltă o fabrică de motoare. Japonezii de la Nissan vor să dubleze producția locală, iar aliații de la Renault au și ei în plan deschiderea unei facilități de producție.
Toate aceste companii sunt seduse în special de potențialul clasei de mijloc din Indonezia care, grație creșterii accelerate a veniturilor își permite să consume tot mai mult. De fapt, asistăm la o spirală care are mari șanse să poziționeze în curând statul în vârful ierarhiei economiilor mondiale. Investițiile străine generează locuri de muncă, acestea sunt ocupate de oameni din clasa de mijloc care prosperă grație salariilor tot mai atractive. Banii câștigați sunt investiți apoi în bunuri majorând consumul, iar investitorii străini tocmai asta caută: consum. Prin urmare, investesc și mai mult generând noi locuri de mun