Veşnica problemă a celor care cumpără cărţi cu regularitate este spaţiul. Cum ale mele, în ciuda unor minuni de valorificare a locurilor disponibile, n-au încăput în mica locuinţă bucureşteană, le tot duc la Braşov pe cele care nu-mi trebuie tot timpul. Dezavantajul este că de multe ori simţi nevoia să te uiţi tocmai în cartea din oraşul în care nu te afli. Există însă şi un avantaj când ai două biblioteci despărţite între ele de 175 de kilometri: în cea pe care-o vezi mai rar, poţi descoperi câte o carte bună, aproape uitată, pe care n-ai mai citit-o de multă, multă vreme. În recenta mea vizită la Braşov mi-am ales din vechea bibliotecă a familiei Madame Bovary.

Ştiam atmosfera, ştiam, destul de aproximativ, personajele, o puteam caracteriza pe madame. Ce reţinusem din romanul lui Flaubert era asemănarea eroinei, până la un punct, cu Don Quijote: "se smintise" citind cărţi, doar că, spre deosebire de înaintaşul ei, Emma avusese un sfârşit nemeritat de rău pentru o vină atât de măruntă. O femeie care se căsătorise greşit şi continuase apoi să greşească, mergând din rău în mai rău în alegerile ei. (La recitire aveam să constat că tot blândul ei bărbat fusese cea mai bună alegere şi, cu siguranţă, singurul care o iubise necondiţionat.) Dar uitasem toate detaliile, mi se şterseseră din memorie cele mai multe nume, toate personajele secundare şi chiar unul principal. Pe scurt, aveam toate motivele să reîncep lectura. Am scos deci din raftul de sus al bibliotecii, unde stau la rând vechile volume din ESPLA, cu coperta lor clasică, poroasă, cartea pe a cărei etichetă stilizată scrie cu majuscule FLAUBERT - DOAMNA BOVARY.

Însă recitirea a însemnat mult mai mult decât regăsirea unui roman şi a unui scriitor. Descoperirile şi observaţiile pe care le-am făcut au depăşit filele literaturii. La cartea pe care o aveam în mână colaboraseră oameni ale căror desti