Pe aşa vremuri grele, să vorbeşti despre feminism şi egalitate de şanse riscă să pară multora ridicol. Alte teme domină până la sufocare agenda publică: şomajul, inflaţia, degringolada economică, infracţionalitatea în creştere. Şi totuşi, contrar aparenţelor, problema inechităţilor de gen a devenit mai presantă decât oricând.

Criza le loveşte mai tare pe femei. O ştim din istorie şi din experienţă. Femeile sunt, de obicei, primele care îşi pierd slujbele, în virtutea prejudecăţii că bărbaţii îndeplinesc rolul de "cap de familie". Femeile se luptă cu "coşul zilnic", obligate să drămuiască bugetul de austeritate. Gestionarea sărăciei cade, în general, în sarcina lor. Lor li se cere să facă economie. Femeile renunţă nu doar la o rochie nouă sau la o vizită la coafor, ci şi la multe dintre cheltuielile care le-ar fi făcut viaţa mai uşoară. Când aparatele electrocasnice devin un lux, cine credeţi că îşi asumă efortul suplimentar? Pe cine ajută maşina de spălat, aspiratorul sau robotul de bucătărie? Cine spală scutecele copiilor, atunci când pamperşii par brusc prea scumpi?

Femeile sunt, fără îndoială, primele victime ale sărăciei. Recesiunea le afectează însă şi în alt mod. Criza economică aduce o creştere a infracţionalităţii în general şi a violenţei domestice în special. Sexul frumos şi slab este ţinta favorită pentru tâlhari şi principal debuşeu pentru frustrările consorţilor. În vreme ce abuzurile conjugale se înmulţesc, soluţiile de salvare se împuţinează. În condiţiile în care un loc de muncă sau un acoperiş deasupra capului sunt tot mai greu de obţinut, unde să plece o femeie bătută? Mai ales dacă are şi copii. Sărăcia o ţine prizonieră în infernul cotidian.

Nici una dintre aceste probleme nu pare să-i preocupe însă pe guvernanţii noştri. Se vede şi din faptul că, de mai bine de trei luni, coaliţia PSD-PD-L a neglijat