In toata Europa, occidentala sau orientala, nu exista, mai mult ca sigur, un oras in care sa intilnesti mai des, pe strada, cuvintele arta si muzeu. Pentru orice se va fi putut imagina un muzeu, puteti fi sigur ca austriecii l-au facut, de la arta moderna la istorie nationala, regionala, naturala sau animala. In buricul tirgului, cum s-ar spune, complexul imobiliar Museums Quartier (unde, in ciuda numelui, nu se afla prea multe muzee – cele mai mari sint Muzeul Leopold si MuMoK, Muzeul de Arta Moderna „Fundatia Ludwig“ – si nici cele mai celebre) cuprinde un numar considerabil – si inhibant pentru un locuitor al Bucurestiului de azi – de galerii de arta contemporana, fiind, in acelasi timp, „cartierul general“ al dansului contemporan (e si sediul Tanz Quartier-ului, una din cele mai importante structuri administrative de acest fel din Europa). Alaturi e cladirea Volkstheater-ului, in josul strazii e Secession Museum si Karlsplatz, un pic mai departe sint Staatsoper, Muzeul Albertina si inca alte citeva institutii de acest fel.
- Arta ca industrie
Arta e la Viena una din principalele surse de venit din activitati comerciale. Nici o mirare ca Austria s-a batut cu atita forta pentru pastrarea celor doua portrete klimtiene ale Adelei Bloch-Bauer: ele sint parte a celei mai extinse afaceri nationale (in afara de Mozart si bomboanele vieneze), o afacere numita Klimt. Reproduceri dupa Adele Bloch-Bauer I, de pilda, se pot gasi si acum peste tot, desi oficial au fost retrase, odata cu scoaterea tablourilor din Galeria Belvedere, dar chiar inainte cantitatea lor nici nu se putea compara cu omniprezenta celeilalte capodopere semnate Gustav Klimt, si anume Sarutul. Naframe, baticuri, cutii de ceai sau cafea, cutiute pentru medicamente, chibrituri, fete de masa, cesti si cani, puzzle-uri si agende, servetele si batiste de unica folosinta, Sarutul e peste tot,