Cînd am auzit prima dată unde mergem, mi-am dat seama că nu mă gîndisem niciodată la insulițele anexe ale Marii Britanii, ea însăși fiind o insulă. Ca să ajungi în The Hebrides trebuie să iei mai intîi bacul vreo două ore de pe „continent” pe „insulă” (Marea Britanie), pe urmă un alt bac, deși nu obligatoriu căci există și un pod, de pe coasta de vest a Scoției pînă pe insula Skye și încă unul, tot vreo două ore, de pe insula Skye pe una dintre insulele locuite ale arhipelagului hebridian, vreo 50 la număr; una dintre posibilități este North Uist. Sau mai poți să zbori. North Uist e a treia din seria de șase Outer Hebrides mai măricele, și se continua spre sud cu Benbecula și South Uist. Le-am văzut doar pe acestea trei din motive logistice: se poate trece de pe una pe alta ușor, pe niște poduri.
Fiind insule, au multe plaje, cu nisip alb și fin și apă turcoaz, astfel că gîndul te poate duce ușor la Caraibe sau alte locuri exotice. Doar că vara sînt cam 15 grade și o briză cam ascuțită, motiv pentru care plajele sînt absolut pustii. Pustii omenește, fiindcă din loc în loc stăteau pașnice la soare pîlcuri de foci. Deși nu mai știam ce să pun pe mine, m-am bucurat în sinea mea, altfel probabil că în luna concediilor de pretutindeni n-aș fi avut unde să-mi pun prosopul, darămite să văd, de la o distanță gestionabilă miopic, cum își fac siesta focile. Alte locuitoare vestite ale insulițelor sînt vidrele, dar mă tem că n-am văzut nici un exemplar. Pe plajă ne-am intersectat doar cu cîțiva oameni, pe care i-am revăzut iar și iar pe unde ne-am mai dus. Insulele fiind mici și locurile de pelerinaj turistico-cultural puține, te întîlnești cu aceiași oameni, astfel că lucrurile devin rapid familiare.
DE ACELASI AUTOR Nimic despre Japonia Cînd Dracula cîştigă Moartea unui student Unde e nordul Angliei? În interiorul insulelor sînt multe pajiști cu multe oi picta
