E tînără, n-are legături biografice cu comuniştii, neocomunişii, postcomuniştii. Îşi ia subiectele de inspiraţie, atitudinile, reperele direct din Occident. Se inspiră din antimondialişti şi din mişcările alternative, nu direct din Marx şi Engels. Aşa că te-ai aştepta să aibă un aer ceva mai relaxat, un discurs mai firesc. Nu le are, pentru că ideologizează tot ce atinge, iar faptul că "rezonează" cu ce e trendy în lume îi conferă o suficienţă greu de digerat. Şi, mai ales, aplică o dublă măsură. Este, de pildă, profund îngrijorată la gîndul că Bush jr. s-ar putea să introducă dictatura în America şi în lume. Dar dacă vreun Gigi Becali rosteşte discursuri antisemite la televizor, nu reacţionează în nici un fel, iar cu Vadim s-a obişnuit: "n-ai ce le face", nu merită "să te pui în poblic" cu asemenea indivizi, mai bine le scrii prietenilor mail-uri îngrijorate despre pericolul mondial reprezentat de neoconservatorii din America. Este fascinată de calculele care arată că milioane de oameni s-ar putea hrăni un an cu profitul pe două zile al nu ştiu cărei mari companii, dar dacă-i vorbeşti despre săracii din România, consideră că este exclusiv treaba Guvernului. Dar dacă Guvernul dă pensii, corn şi lapte ori medicamente, îl critică pentru că "îşi face campanie". Se enervează enorm că americanii s-au dus, de fapt, în Irak pentru a pune mîna pe petrol şi a face astfel jocurile cîtorva companii şi cîtorva miliardari; dar se enervează la fel de tare că la noi privatizarea Petrom a mers prea încet. Evident, în politica mondială simpatizează cu socialiştii francezi, cu

antiglobaliştii, cu Clinton (mai puţin cu Blair, că l-a susţinut pe Bush); în politica românească, nu-i suportă pe social-democraţi, turbează de-a dreptul cînd văd că Victor Ponta şi-a pus tricou cu Che Guevara, aşa că votează cu Opoziţia. Pardon, cu "Opoziţia democratică". Bineînţeles, cel mai inte