Plăcuţele de la Tărtăria pot fi văzute de astăzi la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei. Una dintre cele mai vechi scrieri din lume e accesibilă publicului clujean. Plăcuţele descoperite lângă Orăştie nu au fost încă descifrate. O expoziţie cu cele mai importante piese descoperite în zona Orăştiei, la Tărtăria şi Turdaş, a fost inaugurată astăzi la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei. La manifestare au participat şi savanţi străini, prezenţi cu ocazia unui simpozion dedicat scrierii dunărene.
Profesorul de arheologie Gheorghe Lazarovici ne-a declarat că este vorba de cea mai veche scriere cunoscută, deşi limbajul ei nu a fost încă descifrat. „Ne aflăm în faza completării bazei de date”, a precizat acesta. Există în acest moment peste 850 de astfel de piese, la Cluj şi Sibiu. „Ar urma decriptarea lor, dar probabil că generaţia noastră nu va mai reuşi acest lucru”
Plăcuţele, încă o enigmă
Piesele au fost descoperite în urmă cu un secol, iar în anii 60 şi recent, cercetările au fost extinse, mai mulţi oameni de ştiinţă fiind preocupaţi de acest subiect. Piesele au fost localizate în mileniul VI înainte de Cristos, undeva prin anul 5200, considerat un început de epocă neolitică. A fost un mormânt, unde s-au găsit multe piese de cult, idoli, altare, vase de cult. Scrierea cunoscută şi sub numele de scriere dunăreană, semnele erau utilizate pentru a exprima idei sau înţelesuri, denumită şi scriere logografică. Erau texte scurte, cu câte un singur semn.
De exemplu, pe unul din obiecte este inscripţionat un păstor. Chiar dacă unele însemne ar putea fi asemănătoare cu altele din scrierile ulterioare, tăbliţele de la Tărtăria rămân încă o enigmă. Totuşi se poate spune că ar fi o limbă preindoeuropeană, care precede scrieri greceşti, sumeriene, cuneiforme. Era o scriere a unei elite a vremii.