Singurul lucru pe care-l stiu toti americanii legat de constitutia SUA este fragmentul din "primul amendament" legat de libertatea de exprimare. Cind le iei libertatea de exprimare, iese cu scandal. Asa si cu Assange. Erou sau terorist, indiferent de perceptie, australianul ramine in ochii marii majoritati drept un luptator pentru libertatea de exprimare. Or, cu "freedom of speech" nu-i de gluma daca vrei sa mai primesti un mandat la viitoarele alegeri, scrie Alex Mihaileanu pe blogul Subiectiv.

Cind ai o criza de comunicare, ai doua optiuni. Fie sa comunici, fie sa taci, in functie de situatie. Mai grav e atunci cind nu prea poti sa taci, dar nici nu stii ce sa spui. Cam asta s-a intimplat la americani odata cu scandalul telegramelor. Suficient de importanta cit sa fie nevoie sa comunici, dar nu destul de grava cit sa transformi o criza de comunicare intr-un atac de panica.

Vorba lunga, saracia omului

Eminente blonde, precum Sarah Palin, care s-a trezit din somnul de frumusete explicind ca Julian Assange trebuie impuscat, mosuleti care militeaza pentru urmariri internationale si arestare, au facut din tintar un ditamai armasarul care mai si plezneste. Declaratiile de genul asta au dus la o criza si mai mare de comunicare. In loc sa minimizeze impactul telegramelor, americanii n-au reusit decit opusul. Ba mai mult, au reusit performanta de a-si ridica-n cap si o buna parte dintre cetateni, care acum se simt bagati la colt si aproape furati de libertatea de exprimare.

Reactiile oficialilor americani, de la politicieni la cei ai armatei, laolalta cu "recomandarile" de izolare a Wikileaks, au reusit sa stirneasca si mai si publicul. Reactia, de altfel, logica, de a inchide conturile Wikileaks si de a incerca sa blocheze organizatia media sa-si transmita mai departe mesajul, a fost prost pusa in practica, dar si mai prost comunicata.