Iubitor de neam şi de dreptate, Avram Iancu a rămas în inimile românilor prin cântece, poezii populare şi notiţele celor care l-au cunoscut.

Scriitoarea şi publicista Constanţa Hodoş, născută Taloş, soţia lui Alexandru Hodoş, scriitor şi ziarist sub pseudonimul Ion Gorun, a lăsat mărturie în numărul omagial al revistei Transilvania din 1922 amintirile sale despre Avram Iancu. Socrul Constanţei Hodoş, doctor Iosif Hodoş, a fost vicecomite al Zarandului şi deputat în Parlamentul de la Pesta şi un înflăcărat luptător pentru drepturile românilor din Transilvania. Revoluţia de la 1848 îl aduce, la numai 19 ani, în primele rânduri, viceprefect al lui Avram Iancu.

În "Amintiri despre Avram Iancu", scriitoarea Constanţa Hodoş descrie o tristă perioadă din viaţa Regelui Munţilor, din vremea în care, copilă fiind, tatăl său, Constantin Taloş, pretor în Hălmagiu, l-a avut oaspete pe Avram Iancu. Iată ce nota Constanţa Hodoş: "Eroul marei epoci de redeşteptare naţională, cel care a prins să traducă în faptă idealul proclamat pe «Câmpia Libertăţii» sufletul care a ştiut se se întrupeze într’un semizeu al acţiunii vitejeşti fără seamăn, al apărării noastre energice şi înţelepte şi umane - îşi trăia ultimii ani ai martiriului său. Era în anul 1869, toamna, în septemvrie. Deşi eram copil abia de 8-9 ani pe atunci, mi-l reamintesc ca aevea - îl văd deschizând uneori încet uşa casei noastre părinteşti şi intrând sfios, înfăşurat ca de obicei, până peste bărbie, în şuba lui neagră... Atunci, în toamna acelui an, tatăl meu, pretor în Hălmagiu, rugase oamenii lui de pe la Lazuri, Albac şi Vidre, ca unde îl vor întâlni şi cum vor putea, cu binişorul, să-l aducă pe Iancu la dânsul.

Se apropia ziua hotărâtă pentru desvelirea monumentului ridicat lui Buteanu la Iosăşel, şi dorinţa fruntaşilor iniţiatori ai acelui monument era: să fie şi Iancu de faţă... Dar de unde să-l i