Viaţa lui Andrei Păunescu povestită de Andrei Păunescu
Jurnalul lui Adrian Păunescu - necesitate, şansă, condamnare (114)
Drumul spre Bucureşti e plin de probleme. După trei minute de mers, nea Valerică Popa, cu care merg în Aro, spune că nu suportă zgomotul şi mirosul de motorină. Ca atare, se mută în Dacia din faţă, în care sunt deja tata, Carmen, Andreea şi Bobi. Într-o curbă, suntem aproape de nenorocire. Marinel Păunescu (vărul lui A.P. din Sibiu), aflat la volanul Aro-ului, care a uitat să ne spună că a băut la masa de despărţire, era să ne facă să ne dăm noi singuri seama de asta, în curba pe care a tratat-o cu indiferenţă. Şoferul Daciei trece pe Aro, A.P. preia volanul Daciei şi ajungem cu bine în Bucureşti, în zori.
25 mai 1987, Bucureşti
Homeopatie în ziua chenzinei
A.P. mă trimite în oraş, să rezolv nişte probleme urgente. În cartierul nou din strada şcoala Herăstrău funcţionează o farmacie homeopată. Îi procurăm mătuşii noastre de la Sibiu, Măriuţa Păunescu, pilulele minune, dar cred că eficienţa cea mai mare o au la dânsa nu medicamentele, ci zilnicul oftat, zilnica impresie, mărturisită tuturor, că viaţa este imposibil de trăit şi că vinovaţi pentru roate sunt cei din « Neamul Păuneştilor » (aşa spune cu drag, în primul rând despre unchiul Antipa, bărbatul ei, care a adus-o în familia noastră acum zeci de ani, tocmai din Tilişca Sibiului).
La “Contemporanul” se dau chenzinele. Intrat în drepturi cetăţeneşti, pot fi împuternicit legal să ridic cei 2800 de lei ai lui A.P., după ce îl salut în grabă pe secretarul general de redacţie, Mircea Herivan, dar şi pe Elena Marinescu şi pe doamna Nuţi. Oricum, erau foarte ocupaţi.
Halucinaţii cu doctori
Doctorul Ladislau Elthes întârzie. Şi-a anunţat vizita, dar sunt deja mai bine de două ore de când trebuia să ajungă (de la Oradea). Auzim în curte vocea marelu
