"Negustoria in Lipscani a pastrat acest sistem inchis, importat de la turci. Adica se inchideau portile seara si lumea ramanea in siguranta, cu marfa la subsol, la parter cu pravalia si sus cu dormitorul. Acest tip de sedere, de negustorie, a impus si un tip de trai. Nu aveai nevoie sa te duci nu stiu unde ca sa te simti bine. Ii aveai pe tai aici. Aveai nevoie de o doftorie, mergeai doua intrari mai incolo. Era tipul de mahala mica", a explicat Eugen Istodor, autorul cartii Lipscani. Ghid turistic & de chefuri. Cu ocazia lansarii volumului, Eugen Istodor s-a transformat, vreme de doua ore, intr-un "ghid" prin istoriile Lipscaniului.
Asculta mai jos povestirile lui Eugen Istodor despre zona veche a Bucurestiului.Vezi si episodul 1 din "Calatorie prin Lipscaniul nostru".
Hanul cu Tei. "Constructia s-a pastrat partial de la 1830. Aveti aici modalitatea cum se facea comertul pana pe la 1800-1900. Negustoria in Lipscani a pastrat acest sistem inchis, importat de la turci. Adica se inchideau portile seara si lumea ramanea in siguranta, cu marfa la subsol, la parter cu pravalia si sus cu dormitorul. Acest tip de sedere, de negustorie, a impus si un tip de trai. Nu aveai nevoie sa te duci nu stiu unde ca sa te simti bine. Ii aveai pe ai tai aici. Aveai nevoie de o doftorie, mergeai doua intrari mai incolo. Era tipul de mahala mica.
Iesirea aceea da catre Blanari. Acolo erau blanarii, grosi, subtiri, faceau manusi, aduceau blanuri din toata lumea. Mai nou, strada Blanari s-a transformat intr-o zona de avangarda, in sensul ca Club A a introdus sistemul acesta studentesc".
"Strada Bacani - acolo erau bacaniile; in partea cealalta - Strada Zarafi. Zaraful era cel care schimba banii. Venea negustorul de departe si venea cu banii lui. Era nevoie de un schimb valutar. Zaraful era si camatar. Erau zarafi mari, care aveau birouri
