Oricât de grea ar fi lupta pentru supravieţuire dusă de un lup siberian el nu se va simţi niciodată în largul lui într-o cuşcă unde este îndopat zilnic cu carne. Nu acelaşi lucru se poate spune însă despre rudele lui mai îndepărtate(pechinezul, Chihuahua sau bichonul) care nu pot trăi fără cel puţin o bucăţică de salam de Sibiu mâncată din palma stăpânului
Lupul se poate descurca fără probleme în mediul lui. Nu are nevoie de ajutor uman sau de altă natură pentru a trăi şi pentru a-şi perpetua rasa. Ba dimpotrivă, viaţa sa este serios pusă în pericol de intervenţia omului. Câinele însă, cândva lup şi el, este de cele mai multe ori dependent de om, pe care îl serveşte cu toată fiinţa lui. Şi atunci, or fi câinii de vânătoare responsabili morali pentru stârpirea integrală a lupilor de pe teritoriul Angliei? Unii ar zice că da, eu cred că nu. Ei nu fac decât să supravieţuiască, să se adapteze, ca şi lupul dealtfel.
De aceea nu cred că un jurnalist, sau o publicaţie, care alege să aibă o viziune mai puţin acidă asupra măsurilor luate de Guvern, de exemplu, sau asupra anumitor decizii luate de companii poate fi acuzat că distruge ideea de presă. El doar se adaptează pentru a putea supravieţui. Şi cum supravieţuirea lui depinde de resursele altora(în principal ale companiilor dar şi ale statului) nu poate decât să spere că acestea vor fi din ce în ce mai abundente. Cum poate el să strige că resursele sunt pe terminate când este ultimul lucru pe care şi l-ar dori? Ar fi absurd , demoralizant, să latre că stăpânul suferă de schizofrenie. Până la urmă, dacă tot repetă acest lucru, nu ar face decât să alimenteze boala.
De aceea poate încerca să îşi ajute potenţialii binefăcători evidenţiind partea luminoasă a lucrurilor.
Principiul este simplu şi este comparabil cu o metodă de tratament cunoscută în psihiatrie. Pacienţilor care suferă de depresie li
