O Dacia Nova roşie a frînat brusc şi zgomotos înaintea unei treceri de pietoni, pentru a-l lăsa să treacă pe un individ cu cizme ciocate şi căciulă de blană. Era dreptul lui să treacă pe acolo, dar nici şoferiţa nu putea fi acuzată că nu a frînat, chiar dacă a făcut-o aşa cum s-a priceput. Pietonul s-a speriat şi a reacţionat în mod clasic: „Mîţa dracului, cu cine ţi-a pus colacul în mînă“. Femeia a deschis geamul şi, zăbovind o clipă în faţa trecerii, a încercat o explicaţie. Cuvintele ei nu s-au mai auzit însă, din cauza claxonului prelung al unui alt şofer, de la Mercedesul din spate, care se considera ţinut în loc. Greu de ascultat ce era la gura lui.

Sînt bine ştiutele scene zilnice, milioanele de înjurături şi semne obscene care se produc în traficul (sau mai bine zis în ambuteiajul) bucureştean. Oraş de nebuni. Şoferi smuciţi sau isterici. Pe unii îi enervează aglomeraţia. Pe alţii îi isterizează nesimţirea celorlalţi. Există şi din aceia care, deşi calmi, cred că trebuie din cînd în cînd să-şi arate claxonul (bine ar fi să funcţioneze şi la noi ideea din Italia – ţară care nu duce lipsă de şoferi agitaţi – că a claxona des înseamnă că nu eşti un şofer bun). În Bucureşti, neîndemînaticii la volan (mai ales dacă sînt femei), începătorii sau oamenii mai în vîrstă sînt taxaţi la sînge. Trebuie să recunosc că, atunci cînd mă grăbesc, le mai zic şi eu, chiar dacă doar în sinea mea sau în propria barbă. Într-o zi, mi-am pus întrebarea de ce fac aşa, de ce atîţia dintre noi facem aşa.

DE ACELASI AUTOR Presa artificială Un drum cu moroi Străini şi străini Comedia decoraţiilorAm aflat că în ultimul an, urmare a controalelor Autorităţii Rutiere Române, 30% dintre şcolile de şoferi au fost închise pentru nereguli grave. Sondajele arată că 15% dintre absolvenţii şcolilor de şoferi se consideră nepregătiţi pentru situaţiile dificile din trafic, iar din stat