De prea multe ori, totul se arunca in spinarea Securitatii, insa aceasta nu s-a nascut pe un loc gol. O buna parte din personal si l-a tras din efectivele Serviciului Special de Informatii si ale Sigurantei Statului, care nu s-au comportat ca niste zane. DOCUMENT De prea multe ori, totul se arunca in spinarea Securitatii. Nu numai diversi ziaristi neofiti in ale istoriei, ci si oameni intrati intr-o senectute adanca au imputat institutiei puse pe roate la 30 august 1948 fapte intamplate in 1947, cum ar fi capcana intinsa national-taranistilor la Tamadau. Ceea ce frizeaza ridicolul. Bineinteles, Securitatea nu s-a nascut pe un loc gol si nici nu a aparut ca o balega intr-un razor de zambile. O buna parte din personal si l-a tras din efectivele Serviciului Special de Informatii si ale Sigurantei Statului, ultima fiind o structura informativa si represiva care nu s-a comportat nici ea ca o zana. Din pacate, prea putini au avut rabdarea sa desluseasca ce s-a intamplat in aceste structuri dupa 23 august 1944 si cum au ajuns sa-i reprime tocmai pe protagonistii unui regim politic pe care il aparasera pana atunci.

Politia politica se practicase in Romania si inainte de declansarea celui de-al doilea razboi mondial, mai ales sub domnia regelui Carol al II-lea, dar Siguranta nu si-a propus niciodata sa terorizeze o intreaga natiune. Infiltra cu informatori partidele zise istorice, tinandu-le sub control si incurcan- du-le toate planurile, si lovea fara nici o crutare in curentele subversive, de genul extremei drepte, reprezentata de legionari, sau al comunismului finantat de la Moscova. Iar in anii razboiului, Serviciul Special de Informatii si Siguranta Statului au ajuns in situatia paradoxala de a-i apara, din ordinul lui Ion si Mihai Antonescu, chiar pe adversarii regimului militar al lui Ion Antonescu, de orice tentativa germana de a-i agresa. O asemenea situat