Laporta, bossul Barcelonei, a ordonat ca rămăşiţele lui Josep Sunyol, “presidentele” catalan ucis în timpul Războiului Civil, să fie descoperite şi date familiei martirului
Nu ştiu de ce au fost chemaţi. Un mail intern, strict secret, cu: “Presi vă aşteaptă la el în birou!”. Atît, nimic mai mult! Îşi dau cu presupusul, miroase a treabă serioasă din moment ce nouă suflete – de la PR, de la marketing, de la “conta”, de la “area social” au fost convocate.
“Presi” dă “Benvinguts !”, se încheie la nastrurele mijlociu al sacoului, roteşte capul ca pentru a face prezenţa, apoi, zice sec: “Ce ştiţi despre Războiul Civil?”. Hait! Ce e asta? Dacă şi-a găsit să-i chestioneze pe probleme de istorie, nu şi-a ales cel mai bun moment.
“Viva la Republica!”
Dar Joan Laporta, starostele lui FC Barcelona, lămureşte rapid misterul. “Pe 6 august 1936, preşedintele nostru, martirul nostru, Josep Sunyol i Garriga, a fost ucis mişeleşte de trupele franchiste. Pînă la finalul anului – şi nu mă interesează cît ne costă - vreau ca mormîntul său să fie găsit, iar rămăşiţele pămînteşti să ajungă în posesia familiei. Claro?”
Sunyol se născute în 1898. Politician măiastru, devenise în scurt timp simbolul Catalunyei şi al Republicii. În 1928 intrase în structurile clubului catalan, pe care-l iubea atît de mult încît închisese ochii că la conducere se afla Arcadi Balaguer, monarhist trup şi suflet. În iulie 1935 fusese uns preşedintele trupei blaugrana şi dusese echipa în finala Cupei, cu miticul Zamora în poarta adversarilor. Apoi… Apoi a început Războiul Civil.
A plecat să-şi susţină “miliţiile”. Pe 6 august 1936, pe drumul ce leagă Madridul de La Coruña, la kilometrul 51, maşina în care se afla a trecut “graniţa”. A fost oprit. S-a dat jos şi a început să strige: “Viva la Republica”!, fără să-şi de-a seama cine sînt băieţii din faţa lui, înarmaţi. Fără proces,
