Paul este deja o „personalitate” în oraş: prinde gândăcei mai iute decât „Cavalerul Shaolin”. Sursa: Arhiva personală

Paul Octavian Ciobanu a primit numele „de scenă” de la fratele lui, Răzvan, înainte ca „Omi” să se fi născut. Întrebat cum ar vrea să-l strige pe viitorul frăţior, Răzvan a livrat un răspuns prompt: „Omi! Ca pe cavalerul ăla cu capu’ galben de la desene”.

Cel mai mic membru cu drepturi depline, uneori excutorii, al familiei Ciobanu, este Omi. Născut în luna copiilor, la 6 iunie 2007, băieţelul a fost întâmpinat acasă cu cea mai mare dragoste.

Anul acesta este pentru prima dată când Omi începe să facă lista dorinţelor de Crăciun. „Vreau un avion” este cerinţa care se repetă ori de câte ori este întrebat ce vrea să-i aducă Moşu’. Tot „avion” răspunde şi la întrebarea „Ce vrei să te faci când vei fi mare”.

Una dintre pasiunile sezoniere ale lui Omi este „pescuitul” gândăceilor. Astfel, cele mai liniştite momente din viaţa lui de „Cavaler Shaolin” (personaj din desene animate) sunt cele în care urmăreşte „gândacii-cu-ochelari” din curtea bunicilor de la Leşunţi.

A intrat cu totul în cuşca papagalului

Când nu mai e vreme de stat în iarbă, iar pisica din faţa blocului e ghiftuită şi fără chef de joacă, mezinul familiei Ciobanu are o singură atracţie: camera fratelui lui mai mare, Răzvan. Pentru că e elev în clasa a II-a, Răzvan are deja simţul proprietăţii, în special asupra manualelor, a caietelor, a pixurilor şi a calculatorului. Omi ştie asta şi nu are obiecţii. La fel, el respectă cea mai importantă restricţie impusă de fratele lui, cea legată de Roco, papagalul din colivia mai mare de două ori decât el.

„Nu ai voie să-l sperii sau să dai cu jucăriile în gratii!”, i-a tot spus Răzvan. Omi s-a conformat întocmai cerinţelor fratelui mai mare, cu excepţia faptului că