Antrenorul fotbaliştilor de la echipa a doua a Oţelului este unul dintre cei mai tari pescari de ştiucă din Galaţi
PROFIL
Născut. 17 ianuarie 1970
Studii. Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport
Familie. căsătorit, un copil
„Am început fotbalul la 20 de ani şi m-am lăsat la 17", spune Vivi Stamate, cu umorul fin care-l caracterizează, despre primii săi ani ai carierei de fotbalist.
Renunţase la 17 ani, la 20 s-a întors la Ancora, iar peste alţi doi, în 1982, era luat de Oţelul, imediat după ce se intrase în „C".
A prins prima promovare în „A", cea din 1986, iar după primul sezon în eşalonul de elită, a plecat la Dacia Unirea Brăila, unde a stat alţi cinci ani şi o nouă promovare în „A". „Am jucat cu zâmbetul pe buze.
Plăcerea era maximă, zâmbeam şi când aveam sânge pe tibei", mărturiseşte Vivi Stamate.
A pus ghetele în vitrină în 1992 şi de atunci a muncit numai pentru Oţelul, cu menirea de a creşte jucători pentru echipa mare. Acum este antrenor principal la Oţelul II, care activează în Liga III.
A început cu boldul îndoit
Marea sa pasiune este pescuitul la răpitor. Este arhicunoscut printre pescarii cu valenţe la ştiucă drept unul dintre „marii artişti" ai ştiucărelii din oraş. Primele tangenţe au fost în anii copilăriei, pe iazul de la bunici. Îndoia boldul şi dădea la cărăşel.
Pe baltă cu adevărat a ajuns târziu, prin 1995. „Ne duceam peste Dunăre, cei de la club, chipurile la pescuit dar de fapt ne strângeam pentru spriţuri", spune Stamate. Microbul pentru ştiucă i l-a inoculat Gelu Pecheanu, fostul contabil şef de la Oţelul. Acesta i-a pus lanseta în mână şi tot el l-a dus prima dată la ştiucă.
Odată ajuns prima oară în Deltă, i-a rămas în suflet. „Sunt înnebunit să stau în barcă, de aici se trage şi faptul că pescuiesc numai la ştiucă. Nimi
