Lumea capitalistă a consumat mai mult decât şi-ar fi permis. Iar acum plăteşte. Cât de pregătită e România să treacă proba care obsedează azi trei sferturi din populaţia Pământului: noul capitalism? Oricât de scăzut e nivelul dezbaterii publice, marele semn de întrebare ridicat pretutindeni pe planeta banilor nu ne-a putut ocoli. Firele la care am fost conenctaţi cu forţa în ultimii 10 - 15 ani ne-au obligat măcar să simulăm o alertă publică. Evident că Bucureştiul pare a spune “Foc la motoare! Atenţie, acesta e un exerciţiu!”, în timp ce New Yorkul e deja cenuşă. Dar trebuia să ne prindem şi noi în vacarmul asurzitor al năruirii burselor, să ne alăturăm apoi bocetului universal care anunţă moartea tuturor doctrinelor economice ale secolelor 19 - 20. Aşa că am încins şi noi, ca de obicei, o şuetă.

Adică ne-am întrebat, ca toată lumea civilizată: ce ne facem, ne întoarcem la troc sau ne numărăm banii şi pregătim planurile de luptă, indiferent de costuri ? Tocmai fiindcă dezbaterea publică trebuie doar bifată, răspunsul la întrebarea fundamentală nu e o soluţie, ci o lamentare. Mobilizată de dizolvarea marilor capitaluri şi solidară cu tragedia financiară mondială, toată suflarea românească, sub coordonarea liderilor săi de opinie,  pare a răspunde: “Păi, de ce, fraţilor, tocmai acum, când ne era şi nouă mai bine, când băteam lunar recordurile economiei europene?!”

La fel ca în 1929, la o mare răscruce economică globală, abordarea românească e cea mai relaxată cu putinţă. Pentru noi, cutremurul financiar nu e o înfruntare căreia trebuie să-i facem faţă. E mai degrabă o fatalitate.

Se încheie epoca prosperităţii? Lumea capitalistă a consumat mai mult decât şi-ar fi permis. Iar acum plăteşte. Marii analişti economici de la Londra sau de la Paris îşi urechează audienţa: “V-a plăcut să mergeţi în vacanţe scumpe de două ori pe an, s