Desi tanar si la inceput de cariera, ministrul Chiuariu ar trebui sa fie o nesecata sursa de inspiratie pentru colegii sai de cabinet. Domnia sa breveteaza un gen de comportament politic neexploatat suficient pana acum: atunci cand esti prins cu greseala, fie minti pivindu-ti fix in ochi interlocutorii, fie dai vina pe cei care nu se pot apara din motive de complicitate sau de subordonare.

Sa luam exemplul scandalului Tulus, reintrat fulgerator in atentie odata cu vestea venita cu Posta Romana ca unii ministri, printre care insusi Chiuariu, ar fi cercetati preliminar intr-un dosar penal. Expeditorul mesajului este hulitul Tulus, seful sectiei de procurori din DNA care instrumenteaza dosarele de mare coruptie, deci si pe cel cu afacerea Posta si grupul de interese din jurul ei. Dorinta lui Chiuariu de a scapa de Tulus este de aceea mai proaspata, mai apriga si mai cutezatoare ca in primavara. Caci numai ea l-a putut impinge sa spuna in direct si in prime-time ca Tulus ar fi facut disparut un dosar si ca raportul de verificare a Sectiei a II-a este "un dezastru". A spus toate acestea cu vocea-i in neterminata formare, cu o incruntatura amenintatoare si buzele linie. Mai, mai sa-l crezi, ca doar e seful Justitiei! Adevarul e insa altul. CSM-ul a clarificat inca de acum o saptamana chestiunea, mai precis dosarul e la locul lui in fisete, iar raportul procurorilor inspectori e departe de dezastrul pe care si l-ar dori Chiuariu. Asta nu inseamna ca ministrul nu face totul si chiar mai mult decat atat ca sa schimbe raportul, sa-l mai innegreasca pe ici pe colo, dupa formula incercata si cu raportul de monitorizare al Comisiei Europene. O prima mostra de presiune deja exista: din nota de inspectie a procurorilor aflata pe masa CSM in sedinta din 6 septembrie s-a volatilizat pasajul referitor la cererea de revocare din functie a lui Tulus considerata "disproportion