Iosif Sava s-a luptat pentru cultura ca nimeni altul. A facut cu indarjire lobby cultural. Sufletul i-a fost ranit atunci cand a trebuit sa paraseasca, obligat, televiziunea. Unii l-au iubit, altii nu l-au placut. Si unii si altii cred ca gandesc acum precum criticul muzical Dumitru Avakian: "Nu cred ca exagerez de spun ca mi-este dor de Iosif Sava. Nu cred ca ma las prada nostalgiilor.".
Iosif Sava s-a nascut pe 15 februarie 1933 la Iasi, intr-o familie de evrei in care se facea muzica de peste trei secole. A urmat Consevatorul "Ciprian Porumbescu" din Bucuresti, dar si Facultatea de Filozofie de la Universitatea din Bucuresti. A desfasurat o intensa activitate muzicala, dar si de jurnalist, pasionat fiind de comentarea si raspandirea fenomenului muzical. Din 1951 isi incepe activitatea de editor muzical la Radio, din 1972 realizand emisiunile "Invitatiile Eutherpei", "Cronica muzicala" si "Viata muzicala in actualitate". Din 1980 a inceput activitatea in televiziune, realizand saptamanal emisiunea "Serata muzicala". A fost si un scriitor prolific, cu un mare numar de carti cu profil muzical, dar si jurnale de calatorii. S-a stins din viata pe 18 august 1998.
Credea in puterea muzicii de a influenta in bine
"Muzica e facuta pentru stadioane", spunea Iosif Sava cu vocea lui placuta pentru unii, enervanta pentru altii, dar cu siguranta inconfundabila. Cel a carui Serata muzicala, "golea strazile Bucurestiului precum serialul Dallas", dupa cum frumos spunea scriitoarea Silvia Kerim, nu fusese pe un stadion in viata lui pentru ca a trebuit sa renunte la placerea cultivarii sportului in favoarea... muzicii. A popularizarii ei. In ceea ce priveste educatia muzicala a copiilor, incepand de pe bancile scolii, Iosif Sava considera ca acestia copiii "trebuie sa asculte muzica si maximum sa deosebeasca un Mozart de un Beethoven sau de un E