Trista odisee a lui Adrian Kereszy. Fiul sau, de 13 ani, joaca la o echipa de copii a lui Standard Liege. Zina cea buna a lui Adrian Kereszy care a zburat deasupra Baitei (judetul Hunedoara) pe 5 mai 1961 a pus in tolba cu care nou-nascutul a intrat in viata un singur lucru: harul fotbalistic. Pina la un moment, Kereszy a crezut ca este suficient ceea ce a primit. Mutat de mic copil pe plaiurile moldovene, el a intrat in forta in lumea fotbalului cu Politehnica Iasi, fiind cooptat la 16 ani in lotul echipei mari. Chiar daca in armata a jucat la CSM Resita, iar apoi l-a urmat, pentru scurte perioade, la Pascani sau Slobozia pe mentorul sau, antrenorul Leonida Antohi, cariera lui Kereszy aproape ca s-a identificat cu Poli. Tehnica desavirsita, fazele spectaculoase pe care le crea si, nu in ultimul rind, simpatia de care se bucura in rindul tuturor, mai ales, al femeilor i-au adus supranumele de "Printul din Copou". Cit a stat pe gazon, lui Kereszy nu i-a pasat de nimic. Avea tot ce si-a dorit de la viata: fotbal si prieteni. De aceea a dat foarte usor cu piciorul la sansa de a se realiza material, ratind, nepermis de usor, trecerea la Rapid sau Victoria, echipe ce l-au curtat insistent. A trecut si peste cruntele lovituri pe care le-a primit din partea cancerului, necrutatoarea boala rapindu-i pe ambii parinti. Incepind insa din mai, anul trecut, Kereszy traieste parca un cosmar. Amintirile debutului in Divizia A intr-un meci televizat sau a promovarii de la Brasov nu mai tin de foame. "Desi aveam 36 de ani, mai puteam sa joc. Am fost insa scos pe usa din dos de antrenorul Stanescu. Eu, si acum cred ca atunci s-a petrecut un lucru necurat deoarece si perioada de transferari se incheiase, si nu am mai putut sa plec in alta parte. Dupa meciul de la Cimpina, am citit in "Monitorul" ca nu mai este nevoie de mine. Nimeni nu mi-a spus in fata acest lucru. Dupa cite am facut