Ester Naomi Perquin (Utrecht,1980) a crescut în provincia Zeeland şi de zece ani trăieşte în Rotterdam. A urmat cursuri de creative writing în Amsterdam şi a lucrat ca gardian într-o închisoare pentru a-şi plăti studiile. A debutat în 2007 la Editura van Oorschot cu volumul Servetten halfstok („Şerveţele în bernă”). În 2009 a urmat volumul Namens de ander („În numele celuilalt”). În prezent, scriitoarea deţine o rubrică săptămînală de opinie în revista „Groene Amsterdammer”, scrie povestiri radiofonice pentru emisiunea De Avonden („Serile”) difuzată de postul VPRO, iar anul acesta a fost numită poeta oficială a oraşului Rotterdam. A primit numeroase premii pentru cele două volume publicate. La începutul anului 2012 îi va apărea cel de-al treilea volum de poezie, Celinspecties („Inspecţia celulelor”), inspirat din experienţa ei de lucru ca gardian. www.esternaomiperquin.nl (A.C.)
Spune-mi, te rog, cîteva lucruri despre volumele tale de poezie.
Primul meu volum, Servetten halfstok, apărut în 2007, este destul de clasic. Cînd l-am scris, nu eram deloc cunoscută în lumea literară. Am apărut din senin. Urmam cursuri de creative writing în Amsterdam, iar unul dintre profesorii mei mi-a publicat o poezie într-un ziar. După această publicare, o editură mi-a solicitat un volum care a devenit debutul meu. Cel de-al doilea volum, apărut în 2009, Namens de ander, are o compoziţie ceva mai elaborată. E vorba în el de a-ţi însuşi rolul altcuiva, prin empatie şi compasiune. Mai e vorba şi despre frici în acest volum. Am încercat să privesc din perspectiva fricii, nu a celui care o trăieşte, aşa că frica e ea însăşi un personaj. Una dintre explicaţiile acestei teme, dar şi pentru nevoia mea de a scrie în general, e că întotdeauna m-am dedublat cumva, am fost mereu şi un fel de spectator al propriei vieţi. Chiar şi cînd sînt foarte tristă sau foarte fericită,