Aprecierea performantelor obtinute de sportivii nostri este facuta dupa un sistem creat de contopisti Inainte de 1988, cind echipele sau sportivii din Romania reuseau victorii in competitii internationale de anvergura, fiecare articol de presa sau reportaj televizat realizat cu respectivii performeri era insotit de obisnuita declaratie patriotarda de genul "am luptat pentru gloria tarii si inchinam succesul conducatorilor ei, care ne-au asigurat cele mai bune conditii de pregatire etc... etc". Despre eventualele recompense primite de campioni nu se spunea nimic, dar toata lumea stia ca acestea, atunci cind se ofereau, erau simbolice. Emeric Ienei povestea cit de incurcat a fost in 1986, dupa finala Cupei Campionilor Europeni cistigata de Steaua, cind ziaristii straini l-au intrebat ce recompensa vor primi fotbalistii bucuresteni pentru aceasta victorie. Ienei a incercat un raspuns de circumstanta, diplomatic, constient ca toata lumea ar fi izbucnit in ris daca ar fi aflat de prima de citeva mii de lei oferita de conducerea statului, in timp ce jucatorii Barcelonei jucasera pentru o prima de peste 100.000 de dolari. In cele din urma, Ceausescu le-a oferit bucurestenilor cite o masina ARO din dotarea armatei, proaspat vopsite, ca sa nu se vada ca erau din cele date la casat... In ultimii zece ani, situatia s-a schimbat. Putini dintre campionii nostri mai vorbesc de simtamintul patriotic care i-a incercat in momentul cistigarii cine stie carui trofeu sau concurs, dar de fiecare data se mentioneaza, cu o precizie impresionanta, suma cistigata. De cele mai multe ori, cu exceptia unor sporturi super-profesionalizate, precum fotbalul ori tenisul, primele sint oferite de la bugetul statului, respectiv de Ministerul Tineretului si Sportului. Nu de putine ori am auzit, fiecare din noi, ca Szabo a luat atitea zeci de milioane pentru un nou titlul european ori ca totalul sumei c