„Adevărul” strânge un milion de mesaje de suflet pentru Cristi Minculescu. Legenda trebuie să meargă mai departe!. În peste 30 de ani de carieră, Nelu Dumitrescu (54 de ani) s-a transformat dintr-un baterist de „nota zero plus“ într-un lider cu mintea limpede. Adevărul: Cum s-a transformat pasiunea pentru rock în cea mai puternică trupă românească din ultimii 30 de ani?
Nelu Dumitrescu: După întoarcerea din armată, i-am întâlnit pe Nuţu Olteanu şi Emil Lechinţeanu, care cântau la chitară şi bas. M‑au văzut pe mine, care ştiam două-trei ritmuri, dar au văzut că-mi doresc să fac muzică.
Erau mulţi toboşari, mult mai talentaţi decât mine, eu eram la început, eram zero, hai zero plus. Ne-am adunat şi am zis: „Vreţi să facem o formaţie, să trăim din muzică, să dăm concerte?” Răspunsul a venit rapid: „Cum să nu?”
Primul concert...
În ‘77, trebuia să aibă loc un concert cu Phoenix, dar chiar în perioada aceea au plecat din ţară şi Aurel Gherghel a organizat în loc un concert cu mai multe formaţii: Sfinx, Progresiv TM, Roşu şi Negru. Eu tot insistam pe lângă Aurel să ne lase să cântâm şi noi două piese.
Ce era în mintea noastră de atunci... Cum să cânţi la Polivalentă, la o manifestare aşa de mare? La început, cânţi într-un clubuşor, nu la Polivalentă. Până la urmă, el s-a uitat la noi şi a zis: „Hai, mă, că vă bag două piese, acum la început”.
Două piese care au fost trei, într‑un final. Eu am bătut la tobe plângând, lumea era înnebunită, a fost show acolo. După cele trei piese, toată sala era în picioare şi striga „Iris”.
Ce s-a schimbat în trupă după venirea lui Cristi Minculescu?
După plecarea lui Sorin Chifiriuc, în 1980, căutam un basist. L-am găsit pe Anton Haşiaş, care ne-a zis că vine în trupă, dar vine şi cu un solist vocal. Noi nu voiam să ne com
