În această perioadă partidele politice discută iarăși despre schimbarea sistemului electoral pentru alegerea parlamentarilor. Nu doresc însă să discut despre motivatiile partidelor, ci despre principala problemă a actualului sistem electoral: faptul că anumiți candidați clasați pe primul loc în colegiile uninominale nu au primit mandat, în timp ce alții, clasați pe locurile 2, 3 sau chiar 4, s-au văzut premiați pentru această “performanță” cu fotoliul de parlamentar. În articol arăt care este dimensiunea la nivel național a acestui fenomen și care este explicația pentru această anomalie.

În partea a doua explic care este criteriul definitoriu după care doar unii candidați plasați pe locurile 2, 3 sau 4 primesc premiul cel mare, mandatul de parlamentar, în timp ce alții nu. Argumentez că acest criteriu este arbitrar și depinde enorm de manipularea dimensiunii colegiului electoral.

În cele din urmă, susțin că problemele actualului sistem electoral ridică serioase semne de întrebare cu privire la respectarea dreptului de a alege și de a fi ales.

Cât de (in)corect este sistemul electoral din România?

Ce înseamnă însă corect sau incorect în raport cu sistemul electoral, se va întreba pe bună dreptate cititorul? În acest context, sunt multe dimensiuni ale cuvântului „corect”, însă mă voi referi doar la ceea ce a fost sesizat public de către presă sau de către politicieni ca fiind problematic și anume, faptul că anumiți candidați plasați pe locul 1 nu au primit mandatul, iar alții clasați pe locurile 2, 3 sau chiar 4 în colegiile uninominale, s-au ales cu un fotoliu de parlamentar.

În primul rând, haideți să vedem care este dimensiunea acestui fenomen, ca să nu credem că avem de-a face cu excepții sau cazuri izolate.

La Camera Deputaților este vorba de aproximativ 25% candidați clasați pe locurile 2, 3 sau chiar 4,