Si daca noi ne purtam atat de corect, atat de loial, n-ar fi cazul, oare, sa le amintim Aliatilor ca si ei ar trebui sa se poarte la fel?! Fireste ca ar trebui. Cu o singura conditie. Ca Romania sa fie aliat si nu sluga. Or, din cate se stie chiar de la Traian Basescu, Romania e mai mult sluga la Marele Licurici. Cazul celor doi romani detinuti de Armata americana in Irak sub titlul de prizonieri de razboi se anunta deja, prin datele definitorii, drept una dintre numeroasele afaceri postdecembriste condamnate sa ramana obscure.

La intalnirea dintre opacitatea unei Puteri ce se vrea intemeiata pe Adevar si tembelismul de telenovela al unei prese tot mai tabloidizitate se intrevede deja neputinta opiniei publice de a afla raspunsul la cateva intrebari esentiale:

a) De ce n-a intreprins nimic presedintele dupa ce, in 13 noiembrie 2006, fusese informat?

b) De ce nu l-a informat MAE si pe Calin Popescu Tariceanu?

c) De ce n-a informat MAE opinia publica si familiile?

d) Ce jocuri meschine s-au mai urmarit prin trimiterea dosarului in poalele Oficiosului prezidential?

Chiar daca pedepsita sa ramana nelamurita, noua afacere isi dezvaluie, totusi, un aspect asupra caruia se poate medita.

Nu stim daca tamplarul si electricianul doar au incalcat Regulamentele, detinerea lor timp de trei luni dand expresia tembelismului american, sau daca ei au filmat pentru o forta ostila Coalitiei.

Sigur este insa ca ei sunt doi cetateni romani insfacati de militarii americani, varati la zdup si tinuti acolo ca prizonieri de razboi.

Peste tot in lumea civilizata, autoritatile unui stat se dau de ceasul mortii cand doi cetateni ai statului respectiv sunt arestati si tinuti intr-o inchisoare dintr-o alta tara.

Cu atat mai mult se agita autoritatile cand tara cu pricina se numeste Irak.

Tara in care judecatorii, avand in spat