Schimbarea profesiei e un efect tot mai întâlnit al crizei prin care trecem. Pentru a o lua de la capăt în „câmpul muncii“ un angajat are nevoie de flexibilitate şi de mult curaj. Spre deosebire de occidentali, românii încă se tem să o ia de la capăt profesional. Specialiştii susţin că de vină este, în primul rând, mentalitatea.
Constantin are 52 de ani şi a lucrat peste 25 de ani ca inginer la una din fabricile mari din Bucureşti. De câţiva ani, lucrurile nu mai erau chiar roz la el pe secţie, dar s-a gândit mereu că nu-i posibil ca firma să renunţe chiar la experienţa şi priceperea lui. În plină criză, lucrurile s-au stricat de tot şi s-au făcut concedieri masive. Şi el a ajuns cu dosarul la şomaj.
Mai citeşte şi:
Femeia româncă, gospodină de profesie
„Cum treci de 40 de ani te afli la o vârstă periculoasă. Crezi că eşti foarte greu de înlocuit. Aşa am gândit şi eu şi, în final, am ajuns să-mi schimb profesia de nevoie. M-au pus pe liber şi, după primele luni de şomaj, am ajuns să fac cursurile de bucătari profesionişti prin Forţele de muncă", povesteşte Constantin.
Ce are bucătăria cu ingineria? Bărbatul susţine că, în tinereţe, i-a plăcut mult să „bucătărească", iar acum a ajuns să facă meserie dintr-un hobby. A meritat? Ofertele de muncă pentru bucătari calificaţi sunt mult mai numeroase decât pentru ingineri, iar dacă nu e un job fix se poate lucra şi cu contracte punctuale, spune Constantin.
A dat halatul pe vânzări
Şi Petruţa Popescu a visat de mică să devină medic şi să-i ajute pe oameni. „Şi eu, şi colegii mei doream să ajutăm oamenii, să inventăm medicamente-minune. Sistemul ne-a dezamăgit însă şi, când am terminat facultatea, deja număram anii până la pensie", spune tânăra. Ca medic de familie cu competenţe în acupunctură şi în homeopatie câştiga ceva bani, dar insuficient pentru rate şi pentru creşterea cop