"Un comert pentru care aveau multa dragoste botosanenii era crisma", scria Arthur Gorovei, autorul primei monografii a Botosaniului. 50 de meserii oficiale, consemnate in nomenclator, dadeau ocupatie la inceputul secolului trecut botosanenilor. De cind reforma economica a invins definitiv "in fabrici si pe ogoare", iar somajul a devenit cheia de bolta a politicii sociale din Romania, orasul Botosani a ajuns exemplul tipic al saraciei din patria noastra. Fabricile si-au inchis portile si o data cu asta s-a abolit si pedeapsa cu munca. Asa se face ca in mai toate topurile Botosaniul se inscrie pe podium in ceea ce priveste rata somajului, fiindca odata cu industrializarea fortata au disparut pentru totdeauna si meseriile tipice locuitorilor din acest colt de tara. Ideea articolului de fata mi-a venit cind, vrind sa-mi ascut citeva cutite de bucatarie, am constatat cu stupoare ca in tot orasul nu gasesti un meserias care sa se ocupe de asa ceva, desii mii de fosti oameni ai muncii inca pling pe la usile primariei si prefecturii pentru un loc de munca ori vreun ajutor social. Studiind arhivele orasului, cu sprijinul profesorului Ionel Bejenaru, muzeograf la Muzeul Judetean, am putut aflla cit de prospera era urbea noastra in secolul trecut, cind bunii meseriasi isi vedeau constiinciosi de treaba, nu erau atrasi de cistiguri ieftine si nemeritate precum Caritasul, FNI ori jocurile de Bingo. Ca Botosaniul a fost cindva un oras prosper, un important tirg, ba chiar "unul dintre cele mai de vaza orase ale Romaniei", cum scria cindva insusi Regele Carol al II-lea, stau marturie datele catagrafiei (recensamintului) din 1932. Cu numai un an inaintea crizei mondiale, Botosaniul era prezentat ca unul dintre cele mai instarite asezari ale Moldovei. Desi nu avea nici 40 de mii de locuitori, in Botosani erau recunoscute nu mai putin de 50 de meserii consemnate in "nomenclator". Facin