În cazul alegerii unei acoperiri tip şarpantă, materialul ce constituie învelitoarea casei are o importanţă majoră, într-un fel punându-se problema atunci când se alege un acoperiş din ţiglă ceramică (greu) şi în alt fel atunci când se alege un acoperiş uşor, din tablă.

Din primul moment al alegerii, proiectantul trebuie să cunoască materialul şi să facă alegerea modelului acestuia nu doar după criterii estetice, ci şi ţinând cont de posibilităţile acestuia de a realiza soluţia aleasă. Structura şi panta acoperişului trebuie proiectate şi dimensionate astfel încât să ţină cont de încărcările şi greutatea învelitorii ceramice.

Vom trata posibilitatea alegerii unei arhitecturi cu specific românesc, a uneia interbelice, a uneia moderniste, a unui stil rustic sau chiar a unei arhitecturi mediteraneene, ale căror elemente definitorii se regăsesc şi la noi în ţară. Toate au ca specific acel acoperiş a cărui învelitoare este ţigla ceramică şi care se deosebeşte prin prestanţă şi prin nobleţea materialului. Este un produs natural, realizat numai pe bază de materiale naturale (argilă, apă, aer şi foc), autentic, care nu simulează şi nici nu imită iar prin însăşi natura sa, creează un stil, o personalitate.

Pornind de la alegerea unei învelitori tip ţiglă, care să „comunice" şi să întregească întregul ansamblu în linia arhitecturală aleasă, arhitectul trebuie să ţină cont de mai multe aspecte: forma acoperişului, care conferă personalitatea dorită, panta acestuia, materialul ales, forma plăcilor ceramice, culoarea în consonanţă (asemănare sau contrast) cu ansamblul volumului, textura (mat, lucios), durata de viaţă şi rentabilitatea materialului (costul raportat la durata de viaţă), importanţa termoenergetică pe care o are termoizolaţia. În funcţie de zona de amplasare, acoperişul trebuie să reziste în caz de vânt puternic, zăpadă şi gheaţă, dar şi s