Exista o categorie speciala de actori care, la fiecare rol, fie ca e obisnuinta sau oportunitate rarisima, fie ca e o aparitie de mare sau mica intindere, stiu sa dozeze totul cu o maiestrie si o subtilitate care tin de har, de vocatie, ocolind orice eventuala stridenta (izvorata, la altii, din surescitarea de a juca din nou). Dintre acesti actori alesi face parte un nume dureros de neexploatat al cinematografiei romanesti: Anca Sigartau. Inexplicabil nesolicitata de regizorii romani de film, aceasta mare actrita, cu o multitudine de nuante, de care cinefililor le e sigur dor, isi construieste cu atata vitalitate si degajare rolul de aici - rolul principal feminin, Joita, pe care este articulat intreg filmul regizoarei Cristina Nichitus - incat numai pentru ea aproape ca merita vazuta aceasta poveste plina de contraste. Jocul ei plin de prospetime, maturitate, dar si entuziasm copilaros rezoneaza, de altfel, cu efortul sustinut al intregii distributii. Catalina Mustata este plina de vitalitate in rolul Margaretei, o stripteuza imbogatita, materialista si vulgara, pe care o interpreteaza cu o forta si indrazneala ce merita aplauze, Alexandra Velniciuc are, in sfarsit, un meritat rol care ii pune in valoare sarmul si frumusetea rafinata, dar si naturaletea jocului, iar Magda Catone si Tora Vasilescu dau, ca intotdeauna, culoare si substanta aparitiilor lor - o politista iscoditoare si, respectiv, o mondena sotie de patron de club sportiv. O prezenta contrastanta cu acest univers feminin construit de regizoare este Ovidiu Lipan Tandarica, celebritate a lumii muzicale, care isi investeste cu toata bonomia, degajarea si sensibilitatea artistica debutul in film, in rolul manelistului Adrian Tatademata, in timp ce Adrian Titieni nuanteaza cu finete rolul preotului modest - raisonneur-ul care priveste detasat goana lacoma a celorlalti dupa bani si putere. Din pacate, ins