A fost odata un supus al Reginei Marii Britanii, care intr-o zi a parasit arhipeleagul si a pasit pe continent, unde poate va ramine pentru totdeauna. Aceasta ar putea fi povestea unui englez sadea, care la un moment dat a lasat in urma canalul Minecii, fara sa ii treaca prin minte ca isi va gasi menirea taman linga Bacau, in comuna Magura. Aici si-a gasit nevasta, si-a cumparat o casa, s-a integrat bine in comunitate si a demarat o afacere care da semne de prosperitate. John Robinson, caci despre el este vorba, are trasaturile chipului specifice neamului sau saxon, blond, cu ochii mici si vioi. Ii lipsesc insa rigiditatea sau conservatorismul, la fel de traditionale britanicilor. Vorbeste o engleza cu un puternic accent provincial, care probabil este mai greu de inteles la Londra. La cei 52 de ani ai sai, omul este simpatic si cucereste prin simplitate si umor, de altfel o alta bucatica rupta din spiritul englez. Magurenii s-au obisnuit cu el, il cunosc bine si il stimeaza. Au trecut aproape trei ani de cind John le este consatean, iar un strain de localitate ar putea paria ca englezul este de fapt om de-al locului de cind e lumea si pamintul. John a calcat prima oara in Bacau pe 23 ianuarie 1995. Venise la chemarea unui prieten de-al sau, englez si el, a carui fiica, asistenta medicala la un camin de la Ungureni, isi gasise prin partile locului un baiat cu care urma sa se marite. Cu numai citeva zile inainte de a ajunge la nunta cu pricina, John a facut o vizita la sectia de croitorie a Cooperativei Arta Populara, impreuna cu tot grupul de englezi care il insotea. Pe atunci, John era divortat de nici un an de zile, iar unul dintre gindurile lui ascunse era ca in Romania ar putea cunoaste o femeie care sa ii fie aproape, daca nu ca nevasta, macar ca prietena. Privirea chiar i s-a oprit asupra Romanitei, lucratoare acolo si singura care cunostea ceva mai bine engleza