Cum în 19 august este ziua lui George Enescu – anul acesta s-au împlinit 132 ani de la naşterea lui, este timpul să vorbesc despre concertele la care voi merge în Festivalul Enescu – acest adevărat simbol cultural al României contemporane, probabil cel mai eficient mod de a-i aduce un omagiu lui Enescu, cel mai important compozitor român şi unul dintre cei mai mari oameni de cultură pe care i-a dat România.

Iubesc Festivalul Enescu: pentru că doar aici avem şansa să ascultăm live, strânse laolaltă şi la noi acasă, orchestre şi artişti despre care doar auzim vorbindu-se altfel şi la care avem acces doar prin înregistrările lor. Pentru mine, Festivalul Enescu înseamnă normalitate: şi mă bucur că în ultimii ani din ce în ce mai mulţi oameni aleg să fie normali, venind la Festivalul Enescu şi ascultând, pur şi simplu, muzică clasică.

10 sunt concerte la care am vrut în mod special să fiu prezentă din ediţia 2013 a Festivalului Enescu (aş fi vrut şi la recitalul lui Radu Lupu, dar nu am mai prins bilete):

1 şi 2 septembrie: Capela de stat din Berlin, dirijor Daniel Barenboim, solist Radu Lupu

Cum să lipseşti de la aşa ceva? Doi titani ai interpretării contemporane, prieteni, pe aceeaşi scenă – Radu Lupu revenind după 9 ani pe o scenă românească (a mai fost în 2004 la Festivalul artelor). Avem promisiunea a două concerte excepţionale – şi în plus, cei doi sunt şi protagoniştii seriei de discuri care va acompania în septembrie revista Dilema veche, aşa că, da, erau concerte de neratat.

3 septembrie: Orchestra Simfonică din Pittsburgh, dirijor Manfred Honeck, solistă pianista Yuja Wang

Aici sunt multe argumente, unele subiective. În 2010 am ascultat live la Dresda această orchestră americană şi am rămas pur şi simplu fără cuvinte: au sonoritatea aceea specifică dată de o tehnică fără cusur şi trăirea pe filiera rusească (mulţi sunt evrei c