Stagiunea de toamna
Care va sa zica stalpul opozitiei se retrage din cursa pe motiv de subrezenie. Iar tovarasul sau de baricada inalta, inecat de plans, un imn ce preamareste alesele calitati morale ale suferindului, nevoit sa-si opreasca inaintarea catre telul de care-l mai despartea doar un pas. Si lumea, simtitoare cum o stim, compatimeste sincer cu cei doi: saracul stalp! vai ce sensibil coleg!
Numai ca, a doua zi, tovarasul de arme, abia desemnat sa ocupe vacantul loc de stalp, intoarce foaia: era el subrezit stalpul, dar nu intr-atat ca sa renunte la competitie; insa a fost sicanat, amenintat, santajat si n-a mai putut sa reziste grozavei presiuni psihologice. Cine-l va fi sicanat, amenintat, santajat? Pai, cine, daca nu oamenii puterii si institutiile statului aflate in slujba ei? Si cu ce sa-l fi sicanat, amenintat, santajat? Pai, cu ce altceva decat cu "facaturi", ca altminteri stalpul, viguros in ciuda aparentelor, era de neincovoiat? Nici ca se putea o mai nimerita ocazie pentru declansarea unui virulent atac impotriva presupusului subrezitor al stalpului, pe care proaspatul inlocuitor nu o rateaza. Se subintelege ca nici atacata putere nu scapa prilejul de a raspunde cu aceeasi moneda, calificand substitutul de stalp drept un surogat de cea mai proasta calitate.
Si mai trece o zi, la capatul careia iese la rampa celalalt stalp al opozitiei, neagreat inainte pe motiv ca nu respecta standardele europene de fasonare a cherestelei si mai de curand pentru ca li s-a conformat mai ceva decat inventatorii lor. E foarte adevarat, declara el ritos, ca stalpul a fost sicanat, amenintat, santajat. Dar nu de puterea in exercitiu, ci tocmai de opozitia al carei reazem era. Iar autorul santajului e nimeni altul decat tovarasul scuturat de plans ca o fata mare in direct si la o ora de maxima audienta. Cat despre obiectul santajului, el se