* Avem niste vecini care poseda in ograda ciini timpiti de la caldura, fiind tinuti inchisi in tarcuri. Respectivele patrupede au innebunit de tot in ultima perioada si, de cind se lasa intunericul, se dau de ceasul mortii sub geamurile noastre, latrind jalnic cu frecventa de 2 Ham pe secunda. Daca ar avea o problema importanta si de mare actualitate, care sa fie dezbatuta de toti ciinii din cartier, adica unii sa intrebe, altii sa raspunda, iar cei mai multi sa-si dea si ei cu parerea, cum se intimpla la televiziunile de stiri, am mai intelege situatia. Dar nu-i asa: mai ales unul dintre ei latra cam ca unii oameni politici, de capul lui, monologheaza, facind vecinii sa racneasca, in toiul noptii "Taci, javra naibii!". Orice chestie are o parte proasta si o parte buna. Partea proasta e ca nu prea mai dormim, din cauza bestiilor. Partea buna este ca, astfel, apucam sa ne mai uitam si noaptea la televizor, sa aflam ce mai e prin tara. Partea proasta a partii bune e ca la televizor nu vedem decit timpenii si oameni care se comporta la fel ca jivinele de alaturi, latrind fara rost. * Ar trebui sa lasam la o parte enervarea (fireasca), sa privim lucrurile si faptele cu mai mare detasare, sa cautam intoteauna o fata favorabila. De exemplu, in timp ce scriem astea, tragem cu un colt de ureche la o emisiune a Emei Zeicescu, pe Realitatea. Ne cam enerveaza Ema Zeicescu, dar enervarea ni s-a stins cind am intrat pe blogul ei si am vazut ca, la "Categorii", exista "Cuvinte... pe hirtie", "De la om... la om" sau "Rasfoiti... rasfoiti!". Punctele de suspensie ne-au facut sa ne dam seama ca duduia n-are nici o treaba si ca mai bine o lasam in legea ei. In volumul "Il Secondo Diario Minimo" (aparut la noi in 2000, la Humanitas, cu titlul "Minunea Sfintului Baudolino"), Umberto Eco pomeneste despre "un criteriu stiintific care poate servi ca sa deosebim scriitorul profesionist de s