Zeci de localnici din Moraţa, unde, în Duminica Rusaliilor, s-a prăbuşit un autocar românesc, au coborât primii în prăpastie pentru a salva vieţi. Tragedia este încă pe buzele eroilor muntenegreni. Cadrele medicale din clinica din Podgoriţa, unde au fost îngrijite victimele accidentului de autocar, au povestit pentru „Adevărul” filmul tragediei mutate din prăpastie pe paturile de spital.

„Aş fi luat câte doi oameni în spate, dar nu am putut ajunge la ei. De teamă pentru vieţile lor, am început să plâng”. Aşa îşi începe şirul amintirilor Vasili Kukac (70 de ani), unul dintre localnicii din Moraţa care au ajuns, în Duminica Rusaliilor, la autocarul morţii din Muntenegru (FOTO).

A auzit bubuitura şi trosnetele copacilor peste care s-a rostogolit autocarul. S-a înfiorat de urletele celor prinşi între fiare. A început să strige în tot satul după ajutor. Toţi oamenii, spune bătrânul, au luat-o la fugă spre pod. Salvatorii din Moraţa au ajuns la accident înaintea doctorilor şi a poliţiştilor. Nu a mai contat că drumul îngust, pe care l-au bătut, dădea în prăpastie. La o săptămână după tragedie, reporterii „Adevărul“ l-au găsit pe bătrân lângă acelaşi pod, tot cu lacrimi în ochi, privind spre autocarul plin de sânge, prăbuşit la 40 de metri în prăpastie.

„Puţini mai aveau puterea să urle“

Stevan Stevanovici (29 de ani) este un erou. A coborât prinre primii în prăpastie. A scos oamenii din autocar.

A cărat targă după targă. „Au fost scene îngrozitoare. Puţini mai aveau puterea să urle de durere, din cauza oaselor rupte! Carnea cădea de pe ei!”. Nimeni nu mai ţinea cont de nimic, spune tânărul. Nici măcar de poliţie, care oprise accesul în zonă. Dar cum să ţină cont, se întreabă salvatorul, când răcnetele de sub pod, imaginile cu oamenii prinşi între stânci, copaci şi fiarele autocarului erau îngrozitor de reale. „Pasagerii păreau mai mult morţi