Actual medic în Barcelona, Dragoş Popescu observă cum aproape orice accidentare suferită de un fotbalist poate fi tratată cu succes

Acesta recunoaşte că a cochetat cu fotbalul, dar că nu ar fi adus mândrie familiei dacă ar fi rămas pe postul de fundaş

Fiul lui Mac Popescu povesteşte cum a avut loc tranferul lui Hagi la echipa din Regie

Pentru un student de la Facultatea de Medicină, perioada în care România îi este casă are, de cele mai multe ori, perioadă de valabilitate. Durează, de la caz la caz, de la primul curs introductiv în ale domeniului şi până la prima ofertă din străinătate. Acolo sunt condiţii. Acolo sunt bani. Acolo ai timp liber şi te bucuri de aprecieri. Aici strângi frustrări şi, când şi când, poate şi un ban, deşi e cumplit de greu să te descurci cu un salariu de rezident. Dragoş Popescu a părăsit România, când avea 22 de ani, cu gândul să se întoarcă. N-a mai făcut-o. Acum are 35: „Plecasem pentru a-mi face specializarea în Barcelona. La final, mi-au propus un post acolo şi doar nu eram nebun să spun «Nu, eu vreau să mă întorc în România!»“. Aşa că a rămas în capitala Spaniei, acolo unde este ortoped: „Lucrurile sunt diferite în Spania. Un doctor se ocupă de o articulaţie. Atât. Rar se întâmplă să facă mai mult de atât“. Ridici uşor sprânceană şi în minte îţi vin momentele în care o asistentă oarecare, dintr-un spital de stat, mai avea puţin şi lua bisturiul în mână, să te opereze: „Că suntem prea puţini şi doamna doctor e plecată“, explica ea senină.

Accidentările fotbaliştilor, specialitatea doctorilor

„Mă ocup doar de genunchi. Am tratat câţiva fotbalişti, dar nu din prima Ligă. Ei au, de regulă, medicii lor. Rar se întâmplă să ceară a doua părere“, începe Dragoş să povestească. E de trei zile în România. Mai stă două. Fiecare explicaţie îi este însoţită de un gest, de parcă s-ar întoarce cu ochii minţii în ca